Întrebări şi Răspunsuri: 201 - 250

din “Monahul de la Rohia: N. Steinhardt RĂSPUNDE LA 365 DE ÎNTREBĂRI”
Editura Humanitas

201. Vreţi să analizaţi poezia religioasă a lui Eminescu? Vă satisface întru totul analiza ei de către profesoara Roşa del Conte?
Nu mă satisface.
Nu-l consider pe Eminescu ca pe un mare poet religios. E un mare poet filozofic, cosmogonic, metafizic… Acestea toate implică, indirect, şi elementul religios. Dar nu-l văd pe Eminescu ca pe un poet religios propriu-zis. Citeşte mai departe »

Întrebări şi Răspunsuri: 251 - 300

din “Monahul de la Rohia: N. Steinhardt RĂSPUNDE LA 365 DE ÎNTREBĂRI”
Editura Humanitas

251.  Ce credeţi că mai este actual, autentic, durabil în Viaţa lui Iisus de Ernest Renan?
Numai partea literară, poetică. E o carte osebit de frumoasă — limba şi stilul de mare puritate — şi plină de poezie. Atîta tot. Altminteri, e o lucrare simplistă, nulă. Citeşte mai departe »

Întrebări şi Răspunsuri: 301 - 365

din “Monahul de la Rohia: N. Steinhardt RĂSPUNDE LA 365 DE ÎNTREBĂRI”
Editura Humanitas

301. Andrei Pleşu: „Competenţa morală adevărată se capătă exact în punctul în care eşti pe cale dea o pierde. “Din experienţa dumneavoastră de o viaţă, de om al destinului tragic, de conştiinţă ce veghează drama ideii, şansa de a crea ordinea faptei, semnificaţia ei, ce „revizuiri” credeţi că trebuie aduse acestei concluzii?
E adevărat că hotărîtoare sînt momentele de criză, punctele de catastrofa (în sensul dat termenului de matematicianul R. Thom); atunci şi acolo se realizează convertirile, se dobîndesc competenţele, se deschid zorile. Breaking points numesc psihologii americani aceste momente care rup, care întrerup cursul obişnuit, cotidian, monoton al vieţii. Competenţei morale se cuvine însă a-i da un sens foarte larg (expresia are o conotaţie moralistă): orice înţelegere cutre-murătoare a lumii, orice sfîsiere a vălurilor, orice contact direct cu adevărul.
Şocul, iată cheia — şi termenul adecvat, aşa încît, desigur, formularea lui A. Pleşu poate fi acceptată, dar în sens cît mai larg. Descoperirile au Ioc atunci şi acolo unde cumpăna dintre bine şi rău, neant şi fiinţă, ştiut şi imprevizibil ş.a.m.d. e în opoziţia cea mai precară, mai primejduită, mai pe muchia cuţitului care desparte hăul de zidire. Citeşte mai departe »

SCRISORI DE LA NICOLAE STEINHARDT

din “Monahul de la Rohia: N. Steinhardt RĂSPUNDE LA 365 DE ÎNTREBĂRI”
Editura Humanitas


ADDENDA
SCRISORI DE LA NICOLAE STEINHARDT
(1986-1989)

Rohia, 21-1-86

Stimate domnule Sângeorzan,
V-am expediat răspunsul la anchetă într-un plic recomandat şi însoţit de confirmare de primire.
N-am primit confirmarea.
Îmi permit de aceea să vă rog a binevoi să-mi confirmaţi printr-o cp. primirea plicului.
Vă cer scuze, vă mulţumesc şi vă salut cu deosebită stimă,
N. Steinhardt
În textul meu s-a strecurat o eroare: Simion Bănulescu, în loc de Ştef. B. — rog să binevoiţi a corecta.

Rohia, 24.2.86 Citeşte mai departe »

Media

Intrebari si raspunsuri

* Ce este cristalofilia?

Predici

   * Despre cinstirea sfintelor icoane

CAZUL ZAHEU

steinhardt4.jpg

din “Dăruind vei dobândi”
Editura Mănăstirii Rohia
2006
CAZUL ZAHEU
Duminica a 32-a după Rusalii

„Iisuse, Care ai înviat din morţi, Inviază şi sufletele noastre”
(Acatistul învierii Domnului).

Zaheu a fost ticălos. De lucrul acesta se cuvine să fim ferm convinşi şi pe acesta trebuie să-l avem mai întâi în vedere, dacă ne este vrerea să tălmăcim în adâncime textul evanghelic (Luca 19, 2 şi urm.) unde el este pomenit.

Era bogat - asupra punctului acestuia se opresc îndeobşte comentatorii, pornind, de altfel de la text. Dar nu aici aflăm esenţa. Nu toţi bogaţii sunt răi şi nemilostivi, nu toţi săracii sunt buni şi nepizmaşi. Citeşte mai departe »

LA PRAZNICUL ÎNTÂMPINĂRII DOMNULUI

daruindveidobandi.jpg
Editura Mănăstirii Rohia
2006
N-am venit să stric Legea, ci să împlinesc , zice Domnul Hristos (Matei 5,17).Numai că pentru a înţelege temeinic aceste cuvinte se cade a ţine seama de cele două înţelesuri pe care le poate adopta verbul a împlini în limba română. Într-un prim înţeles înseamnă a executa, a face, a îndelini o porunca.

Mi se spune: adu-mi o cană de apă. Aduc cana: împlinesc porunca. Sau: adu sapa din curtea bisericii. O aduc, am împlinit porunca.

Dar a împlini mai poate avea şi sensul de a desăvârşi, a perfecţiona, a ridica la un nivel mai înalt, la un grad superior. Domnul a împlinit Legea în amândouă înţelesurile verbului. Mai întâi i-a dat ascultare, i s-a supus: primind a fi tăiat împrejur, potrivit Legii, la opt zile după naştere. În al doilea rând fiind adus spre închinare la Templu, tot potrivit Legii vechi care prevede că orice întâi născut parte bărbătească să fie afierosit lui Dumnezeu în ziua a 40-a de la naştere. (Când se face şi curăţirea mamei). Citeşte mai departe »

Vorbuliţa caldă

steinhardt4.jpg

Din “Daruind vei dobandi”, Ed. Humanitas, pag 396

Să nu ne înşelăm gândind că deoarece nu ni se iveşte prilej de mucenicie nu avem cum să-L mărturisim şi slăvim pe Domnul nostru, Care-i prezent nu numai în cer şi în iad, în slava cerului ori în adâncurile marii, ci şi în fiecare clipă şi la orice pas al vieţii celei mai obişnuite. Gestul Veronicăi, măscăriciul de la Notre Dame, banalul zâmbet al omului de bunăvoire, vorbuliţa caldă spusă omului necăjit ajung spre a ne convinge că suntem neîncetat îmbiaţi cu posibilitatea de a ne recunoaşte şi vădi ucenici feluriţi şi neabătuţi ai lui Iisus Hristos.

1935 -> 1963

din “Jurnalul fericirii”

1935
Manole: Uite, eu n-am nimic împotriva literaturii. (Vezi bine; mi-a mărturisit că a scris un roman, se cheamă Freud şi Conu Costache). Dar politica e altceva. Politica stă deasupra. Mai întâi politica. Şi să nu-mi spui altfel, că ţi-l citez nu numai pe Maurras, ci şi pe Joseph de Maistre care i-a pus pe literaţi şi pe oamenii de ştiinţă la locul lor. Citeşte mai departe »

1970 -> 1954

din “Jurnalul fericirii”

1970
Preoţii care se grăbesc să aprobe cu înflăcărate cuvinte de laudă măsurile morale luate de unele guverne totalitare (desfiinţarea prostituţiei, interzicerea avortului, îngreunarea divorţului) au în gând, cred, mai mult literele şi drasticităţile decât spiritul care stă la baza acelor măsuri. Căci spiritul nu poate sufla decât acolo unde e libertate şi unde virtutea iese din liberă alegere. (Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos.) Dacă nu s-ar pune teribila problemă a ispitei, mai că s-ar concepe oraşul în a cărui piaţă centrală, în faţa catedralei, s-ar alinia bordelul, cârciuma şi tripoul. Numai că ar fi goale. Citeşte mai departe »

« Pagina PrecedentăPagina Următoare »