1937, Chartres

din “Jurnalul fericirii”

Ce să fie? Oare vitraliile? Spaţiul interior bine folosit, nedând nici senzaţia de strâmtoare şi aglomerare, nici pe aceea de vastitate derutantă? Sau faptul că monumentul se arată privirii încă de la mari distanţe în plină câmpie? Amintirea lui Peguy? Fericita proporţie dintre ornamente şi simplicitate? O anumită neîngrijorare faţă de simetrie?

 

Octombrie 1956

din “Jurnalul fericirii”

Tata mi se arată sub cea mai bună formă în două împrejurări:

 

Noiembrie 1968 – frumuseţea e pretutindeni, dar nu se dezvăluie decât dragostei

din “Jurnalul fericirii”

Floriana a fost astăzi după-amiază naşă la botezul nepoatei ei. A slujit părintele Sofian.

 

1936

din “Jurnalul fericirii”

Sioniştii ne invită la masă pe Manole şi pe mine. Cinăm la un restaurant evreiesc din Văcăreşti, unde la intrarea şefilor sionişti lumea se ridică în picioare. Proprietarul localului şi chelnerii se reped să ne întâmpine de parcă ar veni şeful statului. (Şi-n concepţia sionistă aşa şi e: deputaţii, gazetarii şi organizatorii aceştia sunt reprezentanţii viitorului stat naţional.)

 

Mai 1960

din “Jurnalul fericirii”

Căratul tinetelor la Jilava, când ele sunt pline ochi, aspecte jalnice şi caraghioase. Cea mai neînsemnată mişcare neconformă cu echilibristica salturilor de pe trapez poate avea drept consecinţă răsturnarea conţinutului vasului îndeobşte cunoscut sub numele de „tun”.

 

1970

din “Jurnalul fericirii”

Nicăieri n-am găsit o mai clară desluşire a motivelor pentru care intuisem la poporul roman un fond creştin irecuzabil — datorită căruia până şi defectele românilor par scăldate de o lumină atenuantă — decât în studiul lui Mircea Eliade asupra Mioriţei (capitolul L ‘agnelle vovante din volumul De Zalmoxis à Gengis Khan, Paris, 1970, trimis de Virgil Ier).
Interpretarea eliadiană are într-însa ceva din absolutul soluţiilor după a căror formulare orice discuţie devine inutilă. Roma „.

 

Londra 1938

din “Jurnalul fericirii”

Duminică îmi petrec după-amiezele plimbându-mă în City. Străzile sunt absolut pustii. Merg trei-patru ore în şir fără a da de un singur om. Câte o pisică iese dintr-un gang şi-mi taie iute drumul ori o ia agale de-a lungul zidurilor. Am impresia că pentru mine singur se desfăşoară ca pe o scenă turnantă decorul acesta urban, că sunt spectatorul unic al unei feerii ca Ludovic al II-lea al Bavariei în operele lui Wagner, uneori montate şi cântate numai pentru el.

 

Jilava, celula 13

din “Jurnalul fericirii”

Adus de la Gherla pentru a fi anchetat în procesul pornit împotriva lui Nego (calitatea de martor — neaudiat — în procesul nostru nu i-a fost de folos); în celula în care sunt repartizat e şi Nicolae Balotă, venit de la Dej.

 

Martie 1969

din “Jurnalul fericirii”

Paradoxala lege creştină a suferinţei ca pricină de rodnicie şi izvor de bucurii se adevereşte şi la spitalul Pantelimon, unde zac în ghips până la piept după accidentul de circulaţie de la sfârşitul lui decembrie.

 

1970

din “Jurnalul fericirii”

„Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi si cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.” Luca 10, 21

Primesc de la fostul meu coleg Alexandru Ciorănescu, fruntaş împreună cu Rafael Cristescu al clasei noastre de la Spiru Haret, acum profesor la universitatea din Insulele Canare, volumul de nuvele al lui Mircea Eliade. Cartea e tipărită în româneşte la Madrid.
Din La ţigănci şi alte povestiri, pusă acum în vânzare la Bucureşti după o aşteptare de mai bine de un an în depozite, lipsesc În strada Mântuleasa şi O fotografie veche de 14 ani. Nu e de mirare. (Cum de-au tipărit Adio? E o elegie legionară.)

 

1942

din „Jurnalul fericirii”

De la spitalul din colţ — nu sunt mai mult de 50 de metri până la noi — doctorul Leopold Brauchfeld vine de trei ori pe zi să-i facă mamei injecţii. În faza ultimă a cancerului numai Dilaudid-Atropina, în doze masive, are eficacitate.

 

1965

din „Jurnalul fericirii”

Abatele (ulterior cardinalul) Daniélou: creştinismul nu trebuie să îmbrace neapărat formele greco-latine. Creştinismul nu e numai mediteranean, e universal, aparţine oricui în lume şi se cuvine să ne obişnuim cu ideea că se va putea înfăţişa sub aspecte diferite de cele pe care le cunoaşte bazinul lui mare terestrum.

 

1963

din „Jurnalul fericirii”
Ţinuta în veacul nostru, veacul închisorilor şi lagărelor, nu mai e o problemă teoretică.

 

Sibiu, 1970

din „Jurnalul fericirii”
Val. Gl. mă duce pe motocicleta lui cu ataş la Răşinari.

 

Septembrie, 1940

din „Jurnalul fericirii”
Englezii dau un examen greu şi-l trec foarte cu bine.

 

Septembrie 1970 + Jilava, sfârşit de noiembrie

din „Jurnalul fericirii”

Dr-ul Corneliu Ax. ne vorbeşte entuziast despre biserica-cetate de la Biertani. Suntem într-o excursie, el, soţia (născută Mareş, e fiica inginerului Nicolae Mareş, mort la Sigliet), Paul C. şi eu.

 

Gherla,camera preoţilor; Bucureşti,1965 + 1971

Iar „limitele” puterii lui Dumnezeu.

 

27 noiembrie 1950 + 1934

din „Jurnalul fericirii”

La birou, discutându-se puritatea unei expresii (sunt translator), tovarăşa Riana, şefa secţiei, ne-a recomandat să ascultăm glasul poporului.

 

1965

din „Jurnalul fericirii”

Cu Al. Pal.: Hristos a venit în primul rând ca să ne scandalizeze; să aducă foc şi dezbinare; să laude pe Maria care stă degeaba şi s-o certe pe Marta care nu-şi vede capul de atâta muncă; să se ferească de neîntinaţii farisei şi să caute dinadins tovărăşia hoţilor şi a fufelor; să nu piardă nici un prilej de a călca sfinţenia Sâmbetei; să ne scuture, zgâlţâie, ameţească, scoată din ţâţâni, din prejudecăţile cele mai onorabile şi ancestrale, din raţionamentele cele mai impecabile, din obiceiurile cele mai sancţionate de obşte, din adâncurile noastre cele mai stratificate; să ne ardă cu sabia înroşită în foc.

 

1945

din „Jurnalul fericirii”

Filmul sovietic Trenul pleacă spre răsărit. Dans, cântec, umor. Pentru cine a crezut în revoluţia socială (şi mă gândesc la Bellu Z., la Siren Rab., la Germania D., la Tr. în primul rând), o singură soluţie: sinuciderea.