RSS

Apariţii postume

09 Sep

din „Jurnalul fericirii”

JURNALUL FERICIRII constituie, conform menţiunii înscrise pe pachetul sigilat de autor, autenticul Testament literar al lui N. Steinhardt.
Este lucrarea capitală a autorului, şi insistenţa cu care revine asupra ei, pe parcursul a mai bine de 12 ani, dovedeşte din plin acest lucru. Iată un scurt istoric al variantelor şi avatariilor cunoscute de acestea:
— Textul originar (îl vom nota Text I) conţinând cca. 570 pagini dactilo a fost finalizat la începutul anilor ’70. La puţină vreme, în urma unei percheziţii, este confiscat de securitate. Socotindu-l definitiv pierdut, după vreo doi ani N. Steinhardt încearcă reconstituirea lui. Rezultă
— Textul 2, mai amplu, de cea 760 pagini dactilo, care desigur nu putea reconstitui cu fidelitate structura şi detaliile primului. Face demersuri pe lângă Uniunea scriitorilor şi, după câţiva ani, la insistenţele preşedintelui Uniunii, Dumitru Radu Popescu. securitatea restituie Textul I.
— Reintrat în posesia acestuia (şi probabil la sugestia prietenilor din străinătate) N. Steinhardt pune la punct o variantă prescurtată, de cea 480 pagini dactilo (Text 3) care ajunge în Occident. Acest text, cum arată Virgil Ierunca în revista „Dialog” (1990) a fost transmis, cale de aproape 2 ani (1988-l989), de postul de radio „Europa liberă” în emisiunea Cartea pe unde.
— Între timp (după 1980), autorul revizuieşte şi corectează atât Textul 1, cât şi Textul 2. Pe la jumătatea deceniului, aflându-se la Bucureşti, autorul este chemat la securitate „pentru a da o declaraţie”. Fusese, nu cu multă vreme în urmă, vizitat la Rohia „de patru scriitori bucureşteni”. Unul dintre aceştia vorbise despre cărţile cu autograf primite de N. Steinhardt de la prietenii săi din străinătate. Evident, urma să aibă loc o percheziţie la Rohia. Textele 1 şi 2, aflate acolo, erau în pericol. N. Steinhardt apelează la prietenul său, Virgil Ciomoş, care-l va aştepta la aeroportul din Cluj pentru a-l duce în grabă, cu maşina sa, la Rohia. Aşa au fost puse la adăpost (ascunse) manuscrisele, Virgil Ciomoş devenind astfel executor testamentar pentru Jurnalul Fericirii.
Textul 1, în îngrijirea lui Virgil Ciomoş, este publicat de „Dacia”‘ în 1991. La primul Salon Naţional al Cărţii, Marele premiu, „Cea mai bună carte a anului”, este decernat „Daciei” pentru Jurnalul Fericirii (în 1992).
La ora actuală (noiembrie 1993) cartea se află în curs de traducere (în franceză, germană) pentru a apare în câteva ţări europene.
Monologul polifonic (Dacia, 1991; ediţie îngrijită şi Cuvânt înainte de Virgil Bulat). Conţine eseuri şi cronici scrise de N. Steinhardt între 1983-l989, a căror publicare în volum fusese mereu amânată. Cărţii i s-a decernat, în 1992, premiul POESIS „Pentru cea mai bună îngrijire de ediţie”.
MONAHUL NICOLAE DELAROHIA, Dăruind, vei dobândi. Cuvinte de credinţă (Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 1992). Cartea conţine predicile (scrise şi ţinute) de monah în decursul anilor, unele apărute în „Telegraful român” şi în alte publicaţii eclesiastice.
NICOLAE STEINHARDT. MONAHUL DE LA ROHIA răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de ZAHARIA SÂNGEORZAN (Ed. revistei Literatorul, Buc, 1992). Conţine reflecţii, opinii, răs¬punsuri date prin corespondenţă întrebărilor puse de Z. Sângeorzan.
N.STEINHARDT, Primejdia mărturisirii (Convorbiri cu Ioan Pintea, Editura Dacia, 1993). Volum complex, conţinând, pe lângă convorbirile cu tânărul său discipol Ioan Pintea, eseul politic Agonia Europei, fragmente din proiectatul Jurnal de la Jilava, câteva eseuri inedite ş.a.
Volumul încheia, în linii mari, publicarea creaţiei lui N. Steinhardt. Dată fiind însă prezenţa sa „de primă magnitudine” în literatura noastră, rămâne de realizat în viitor o integrală a operei. Care, pe lângă reeditarea critică, ştiinţifică a lucrărilor publicate, să conţină variantele rămase inedite (de pildă, Textul 2 din Jurnalul Fericirii) ca şi un corpus din bogata corespondenţă purtată de scriitor cu atâtea din personalităţile de marcă ale culturii româneşti din acest secol şi sfârşit de mileniu.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 9 Septembrie 2007 în Jurnalul fericirii

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: