RSS

1971

12 Sep

din „Jurnalul fericirii”

Nemo — de faţă fiind şi Andrei Brz. — osândeşte sentinţa Amicus Plato, sed magis amica veritas113 o consideră văditoare de răutate şi îngustime de minte. Mai preţios ne este prietenul ori vecinul decât un aşa-zis adevăr despre care nu ştim cât va fi valabil.

Dragostea de aproapele nostru e adevărata noastră datorie, aproapelui se cuvine să-i sărim în ajutor; pe când, în numele unor nesigure şi vremelnice adevăruri, conştiincioşii sunt mereu gata să-şi persecute şi denunţe semenii. Adevărata veritas se cheamă caritas.
Poporul român mereu aşa a procedat, a pus caritatea deasupra „adevărurilor” momentane, pe vecin şi prieten mult mai sus decât glaciala obiectivitate.

(Mi se confirmă astfel teoria mea din Secretul scrisorii pierdute.) — Ce-i dau oamenii lui Dumnezeu când lui Dumnezeu îi este sete? Oţet şi fiere.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 12 Septembrie 2007 în Jurnalul fericirii

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: