1942

din „Jurnalul fericirii”

De la spitalul din colţ — nu sunt mai mult de 50 de metri până la noi — doctorul Leopold Brauchfeld vine de trei ori pe zi să-i facă mamei injecţii. În faza ultimă a cancerului numai Dilaudid-Atropina, în doze masive, are eficacitate.

 

1965

din „Jurnalul fericirii”

Abatele (ulterior cardinalul) Daniélou: creştinismul nu trebuie să îmbrace neapărat formele greco-latine. Creştinismul nu e numai mediteranean, e universal, aparţine oricui în lume şi se cuvine să ne obişnuim cu ideea că se va putea înfăţişa sub aspecte diferite de cele pe care le cunoaşte bazinul lui mare terestrum.

 

1963

din „Jurnalul fericirii”
Ţinuta în veacul nostru, veacul închisorilor şi lagărelor, nu mai e o problemă teoretică.

 

Sibiu, 1970

din „Jurnalul fericirii”
Val. Gl. mă duce pe motocicleta lui cu ataş la Răşinari.

 

Septembrie, 1940

din „Jurnalul fericirii”
Englezii dau un examen greu şi-l trec foarte cu bine.

 

Septembrie 1970 + Jilava, sfârşit de noiembrie

din „Jurnalul fericirii”

Dr-ul Corneliu Ax. ne vorbeşte entuziast despre biserica-cetate de la Biertani. Suntem într-o excursie, el, soţia (născută Mareş, e fiica inginerului Nicolae Mareş, mort la Sigliet), Paul C. şi eu.

 

Gherla,camera preoţilor; Bucureşti,1965 + 1971

Iar „limitele” puterii lui Dumnezeu.

 

27 noiembrie 1950 + 1934

din „Jurnalul fericirii”

La birou, discutându-se puritatea unei expresii (sunt translator), tovarăşa Riana, şefa secţiei, ne-a recomandat să ascultăm glasul poporului.

 

1965

din „Jurnalul fericirii”

Cu Al. Pal.: Hristos a venit în primul rând ca să ne scandalizeze; să aducă foc şi dezbinare; să laude pe Maria care stă degeaba şi s-o certe pe Marta care nu-şi vede capul de atâta muncă; să se ferească de neîntinaţii farisei şi să caute dinadins tovărăşia hoţilor şi a fufelor; să nu piardă nici un prilej de a călca sfinţenia Sâmbetei; să ne scuture, zgâlţâie, ameţească, scoată din ţâţâni, din prejudecăţile cele mai onorabile şi ancestrale, din raţionamentele cele mai impecabile, din obiceiurile cele mai sancţionate de obşte, din adâncurile noastre cele mai stratificate; să ne ardă cu sabia înroşită în foc.

 

1945

din „Jurnalul fericirii”

Filmul sovietic Trenul pleacă spre răsărit. Dans, cântec, umor. Pentru cine a crezut în revoluţia socială (şi mă gândesc la Bellu Z., la Siren Rab., la Germania D., la Tr. în primul rând), o singură soluţie: sinuciderea.