Editura Humanitas
SCRISORI DE LA NICOLAE STEINHARDT
(1986-1989)
Rohia, 21-1-86
Stimate domnule Sângeorzan,
V-am expediat răspunsul la anchetă într-un plic recomandat şi însoţit de confirmare de primire.
N-am primit confirmarea.
Îmi permit de aceea să vă rog a binevoi să-mi confirmaţi printr-o cp. primirea plicului.
Vă cer scuze, vă mulţumesc şi vă salut cu deosebită stimă,
N. Steinhardt
În textul meu s-a strecurat o eroare: Simion Bănulescu, în loc de Ştef. B. — rog să binevoiţi a corecta.
Rohia, 24.2.86
Mult stimate domnule Sângeorzan,
Îmi permit să vă trimit, alăturat, o recenzie a unui vo¬lum de versuri recent apărut.
Trag nădejde să poată fi publicată în Cronica.
în cazul — Doamne feri! cum se spune în Maramureş — că textul nu vi se pare corespunzător (cum, vai, se spune mai pretutindeni), îndrăznesc să vă rog a mă înştiinţa şi, eventual, a mi-l restitui (dacă se poate). Dar să nu fie aşa…
Cu speranţa că nu abuzez de gentilitatea şi răbdarea D-voastră, vă rog să daţi crezare simţămintelor mele de alea¬să consideraţie.
N. Steinhardt
Rohia, 8.XI-87
Stimate şi iubite domnule Sângeorzan,
îmi permit să vă rog a-mi restitui — dacă se poate — articolul meu intitulat: „Greu este a vorbi despre Eminescu”.
A fost cumva tipărit? E programat. Dacă doriţi să-l pu¬blicaţi, vă făgăduiesc că-l voi restitui în cîteva zile. Ştiu că cer un lucru opus uzanţelor editoriale şi-mi cer iertare.
Folosesc prilejul pentru a vă ruga să transmiteţi dlui I. Holban sincerele mele mulţumiri pentru recenzia volumu¬lui meu, atît de mărinimoasă. Dacă vă este posibil, vă rog să-mi împliniţi rugămintea.
Cu cele mai alese simţăminte,
al Dv. devotat,
N. Steinhardt
Rohia, 24-XI-87
Mult stimate domnule Sângeorzan,
Nu sînt vrednic de mult, mult prea bunele, îngăduitoa¬rele, mărinimoasele şi măgulitoarele cuvinte ce aţi folosit pentru a vorbi despre „Doamne, să văd”.
Emoţionat, vă mulţumesc din inimă şi cuget.
Da, am găsit articolul „Eminescu”: vă mulţumesc şi-mi cer iertare.
(Drepturi de autor nu ştiu să fi primit — dar „nu-i pro¬blemă”.)
Sînt speranţe să apară şi cel referitor la Maiorescu?
Daţi-mi voie să vă întreb dacă există sorţi favorabili pen¬tru un text despre volumul de versuri O tăcere asurzitoare de Magdalena Ghica (poezii de mare frumuseţe).
Cu cele mai alese simţăminte,
devotatul Dvs.
N. Steinhardt
Rohia, 20 ianuarie 1988
Domnule Sângeorzan,
Firesc ar fi să vă mulţumesc pentru publicarea textului meu despre Glossa eminesciană, în Cronica din 15 ianuarie.
Nu o fac pentru că textul meu a văzut lumina (mai co¬rect ar fi: bezna) tiparului grav şi samavolnic ciopirţit.
Orice revistă este îndreptăţită să refuze orice text, nu însă — cîtuşi de puţin! — să-l publice modificat şi amputat fără de consimţămîntul autorului.
Redacţia revistei, primind un text, nu devine ipsofacto proprietara lui şi nu-l poate demonta ca pe o jucărie, ca pe un ceasornic hodorogit, nu poate rupe dintr-însul ca dintr-o cîrpă netrebnică (mai ales cînd se operează asupra unor pa¬saje alcătuite în bună parte din versuri eminesciene).
Un text literar — oricît de modest, al unui autor oricît de neînsemnat, de lipsit de apărare — nu-i o bucată de brîn-ză telemea din care cuţitul dibaci al băcanului să taie dt pof¬teşte muşteriul sau cît este necesar pentru rotunjirea preţului.
în asemenea condiţii — oricît de rău mi-ar părea şi de dureros ar fi pentru un autor atît de puţin solicitat şi tipărit ca mine — nu pot decît să renunţ a mai colabora în viitor la Cronica.
Mă simt atît de supărat şi de jignit şi de luat m tărbacă încît vă rog să puneţi capăt şi schimbului nostru de scrisori sub genericul 365.
Al Dvs.
N. Steinhardt
Rohia, 4-2-88
Stimate domnule Sângeorzan, Aveţi dreptate.
365 nu are nici o legătură cu mutilarea textului despre Glossă.
Îmi cer scuze, eram tare supărat.
Vă rog aşadar să binevoiţi a-mi retrimite întrebările. Dar nu imediat. Am necazuri cu sănătatea. Am zăcut zece zile în spital şi tare mă tem că va trebui să mă internez din nou.
Articolul ref. M. Ghica vă rog însă să mi-l restituiţi. Nu mai am încredere în publicarea lui integrală în Cronica.
Propun să considerăm incidentul Glossa încheiat. Sînt sigur că aţi înţeles supărarea mea. Nu uitaţi, vă rog, a-mi retrimite textul ref. M. Ghica.
Sper să nu ia un caracter „dramatic” necazurile mele me¬dicale!
Cu aleasă consideraţie, N. Steinhardt
Rohia, 16-3-88
Stimate şi iubite domnule Sângeorzan,
Iertaţi, vă rog, zăpăceala unui bătrîn senil care a mai fost şi rău bolnav.
Nu mai ştiu dacă textul meu despre Magdalena Ghica se află la dvs.
Fiţi atCt de bun şi lămuriţi-mă.
Aş dori mult să-l public. Dar, după cum v-am mai spus, nu mai am încredere în Cronica.
Dacă se află cumva Ia dvs., rog restituiţi-mi-l o dată cu următoarele 365.
Cerîndju-vă iertare pentru deranj şi pisălogeală, rămîn, cu aleasă consideraţie, al dvs. N. Steinhardt
Rohia, 28-3-88
Stimate domnule Sângeorzan,
Îmi dau bine seama că vă pisălogesc peste măsură.
Vă cer iertare.
După cum v-am mai spus, recenzia cărţii lui B.H. am tri¬mis-o la Vatra, înainte de a primi scrisoarea dvs. Mi-au co¬municat că o vor publica.
Deoarece însă revista Dialog s-a arătat dispusă să mă pu¬blice, mă încumet să vă trimit alăturatul text: poate că-l vor
tipări.
Fac apel la gentileţea dvs. dat fiind că nu cunosc adre¬sa Dialogului. Fiţi, vă rog, atît de bun şi predaţi-le textul.
Dacă-l vor publica, le voi trimite, eventual, şi altele.
Încă o dată: îmi cer iertare.
Cu sincere mulţumiri şi cele mai alese simţăminte,
al dvs.
N. Steinhardt
Rohia, 1 apr. 88
Iubite domnule Sângeorzan,
O rugăminte: vă rog să mă ţineţi la curent: Dialogul ac¬ceptă textul meu („Prosopografie”)? Dacă da, le mai pot tri¬mite şi alte texte? Dialog e o revistă cinstită; m-aş bucura mult să-i pot fi colaborator.
În legătură cu sinceritatea, să-mi fie îngăduit a fi foarte sincer cu dvs.: nu fără temei am fost supărat nu numai cu revista Cronica, ci şi cu dvs. personal. Dacă aţi fi avut un dram de consideraţie pentru mine (şi de respect pentru Emi¬nescu), nu aţi fi publicat textul despre Glossă ciopîrţit. Nu-s orb şi neştiutor ca să nu ştiu prea bine asupra cui cade vina. Dar — dar, o parte de vină aveţi şi dvs. pentru că aţi permis publicarea textului batjocorit şi pe Eminescu cenzurat. Ce aţi fi putut face? E foarte simplu: să fi fost retras textul şi să-mi fie restituit. Nu mă supăram dacă nu era publicat: aş fi înţeles prea lesne de ce. Însă publicarea textului măcelă¬rit, batjocorit, ciopîrţit a fost o dovadă de lipsă de elemen¬tară consideraţie ori afecţiune pentru autor.l
Aşa. M-am răcorit, am fost sincer. Ceea ce nu înseamnă că nu consider incidentul definitiv închis şi ca pe un episod trecut şi îngropat care nu mai poa¬te influenţa relaţiile dintre noi. Am vrut doar să mă spove¬desc (psihanalitic) spre a desfiinţa orice simtămînt refulat din sinea mea.
Cu simţămintele mele cele mai bune şi în nădejdea că nu v-am pisălogit ori indispus,
N.St.
Bucureşti, 3 mai – 88
Mult stimate şi iubite domnule Zaharia Sângeorzan,
Mă aflu de cîteva zile în Bucureşti, cu treburi medicale şi altele.
Dacă şi cînd doriţi, îmi puteţi trimite, în continuare, în¬trebări. (Str. Ion Ghica 3, et. 2, ap. 19 — 70418 Buc. 3)
Îndrăznesc să vă rog a-mi răspunde dacă revista Dialog se arată dispusă a-mi publica „Prosopografia”.
Dacă da, credeţi că le mai pot trimite şi alte texte? Care le este adresa?
Dacă nu, ar putea apărea (integral) în Cronica?
Încă o rugăminte îndrăzneaţă: Am trimis Convorbirilor literare, mai de mult, un articol intitulat „Viii şi morţii” (ref. Ileana Mălăncioiu). Aţi putea să vă interesaţi dacă vor să-l publice?
Dacă nu, repet întrebarea de mai sus: ar putea fi publi¬cat (integral) în Cronica?
După cum vedeţi, supărarea mea s-a şters şi aş relua colabo¬rarea la Cronica dacă textele ar putea fi publicate integral.
Trag nădejde că nu veţi lua în nume de rău rugăminţile mele îndrăzneţe — le veţi da urmare numai dacă nu vă este neplăcut să vă interesaţi de textele mele la Dialog şi Con¬vorbiri literare.
Desigur că m-aş bucura să pot colabora la Dialog şi re¬lua colaborarea la Cronica (în caz că nu vor putea fi tipă¬rite integral, rog ca textele să nu fie publicate deloc — nu-i supărare).
Dacă veniţi la Buc, nu mă ocoliţi (telef. 13.42.43).
Cu multe mulţumiri şi cele mai alese simţăminte,
al dvs. devotat N. Steinhardt
9 mai ’88
Iubite domnule Sângeorzan,
Abuzez de răbdarea dvs.!
Cred că alăturatul scurt text va putea fi publicat, fără pro¬bleme, integral şi nu prea tîrziu în Cronica.
V-am mai scris. Vă rog frumos să-mi răspundeţi. Cu cele mai bune simţăminte, al dvs. N. Steinhardt
11-VII-88
Stimate şi iubite domnule Sângeorzan,
Mă aflu la Rohia de la începutul lunii iunie. Sper să rămîn aici pînă în septembrie. Aştept noi întrebări.
Mulţumiri pentru Cronica expediată în 2 ex. îndrăznesc să vă rog să mă înştiinţaţi dacă-mi apare textul în Dialog.
Cu multă aleasă afecţiune,
al dvs. N. Steinhardt
Rohia, 4.XL ’88
Stimate şi iubite domnule Sângeorzan,
Am avut necazuri de ordin medical, destul de rele. Venind aici, am fost nevoit să fac popasuri la Cluj şi Baia Mare.
În sfîrşit, iată-mă la Rohia, de unde, cu ajutorul Domnu¬lui, nu voi pleca pînă în primăvară. Vă cer iertare.
Sînt încă plin de oblojeli şi de grijile reinstalării, dar trag nădejde să pot răspunde în curînd întrebărilor 216-220.
încă o dată: iertaţi-mă!
Cu aleasă consideraţie,
N. Steinhardt
Rohia, 23 dec. ’88
Stimate şi iubite domnule Zaharia Sângeorzan,
Există vreo posibilitate ca alăturatele două texte (sau unul din ele) să apară — nemodificate, neprescurtate — în Cronica?
Dacă nu, îmi permit să vă rog să mi le restituiţi.
Cu simţămintele cele mai bune,
al dvs. N. Steinhardt
Baia Mare, 31 ianuarie ’89
Iubite domnule Sângeorzan,
Vă scriu din Baia Mare unde am venit cu treburi medi¬cale, cardiace şi dentare. Cele cardiace le consider — par¬că v-am mai spus — o milostivire a Domnului. (E uşor de înţeles de ce.) Dar celelalte, dentare, sînt cu adevărat un ne¬caz, o scîrbă, un blestem — şi un semn cert, slut, de bat¬jocură al bătrîneţii sub înfaţişarea-i cea mai grotescă şi mai lamentabilă.
Bine li se potrivesc (şi mi se potrivesc) aceste foarte fru¬moase versuri ale Măriei Banuş (o fi fost ce a fost, o fi fă¬cut şi scris ce a făcut şi scris, dar de talent nu-i lipsită). Do¬vadă: „Ne-a intrat un gust de nisip în mîncare. Molfaim, molfaim mereu înainte.” Ce gesturi au tinerii, spectaculare, cînd răstoarnă masa şi mîncarea fierbinte!
Nu noi. Noi rămînem cu el, cu nisipul. Aceasta, copii, este sfînta papară. Plecaţi-vă ochii, iertaţi-ne chipul, gingiile goa¬le şi falca avară.
Fără farafastîcuri, le vede, le spune. Trag nădejde — de nu mi se vor detecta alte carii sub „lucrări”, alte pungi de puroi, de nu vor fi necesare alte smulgeri din rădăcini ale altor „lucrări”, alte gramboane şi alte cuibăriri ale unor draci mărunţi şi răi în gingii ajunse la stadiul hipersensibilităţii şi farîmiţării — să fiu săptămîna viitoare la mănăstire.
Cardiopatie, angină pectorală, infarctul sînt de la Dum¬nezeu, întortocheturile dentare de la diavol.
Am recitit traducerile din Rilke ale Măriei B.: frumoa¬se, nimic de zis. Şi nici Ţara fetelor nu-i de ici de colo. Pă¬cat că… De, toţi sîntem cu păcate.
Cu sinceră afecţiune, N. Steinhardt
Rohia, 11.3.89
Stimate şi iubite domnule Sângeorzan,
Vă mulţumesc pentru binevoitoarea intervenţie Ia Dialog.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi pleca la Buc. la sfîrşi-tul lunii. Am de gînd să rămîn acolo aprox. o lună ori şase săptămîni.
Al dvs.
N.St.
Rohia, 12 JIU 989
Stimate şi iubite domnule Sângeorzan,
Îmi cer iertare pentru urîta dactilografiere.
Dacă textul va fi publicat, rog: atenţie la corectură. D.ex.: să nu se tipărească — Doamne feri, cum se zice în Mara¬mureş — „Misticismul” în loc de miticismul!
Plec după cîteva zile la Bucureşti, unde s-ar putea să ză¬bovesc.
(Adresa mea: Str. Ion Ghica 3, et. 2, ap. 19 — Bucureşti 3, cod 70418.)
Aceasta-i principala pricină pentru care m-am grăbit cu trimiterea textelor.
Cît despre texte în sinea lor, veţi aprecia şi aviza.
Cu cele mai alese simţăminte,
al dvs. N. Steinhardt
P.S. Editura Eminescu a tipărit pe hîrtie cum mai infa¬mă nici că se poate un volum intitulat Prin alţii spre sine. Numai titlul e de el. Ni s-a trimis un „semnal”. Volumul cu¬prinde, integral, articolul meu despre Glossăl (Cronica, aşa¬dar, s-a speriat degeaba.) Nu vă voi trimite un exemplar. Sînt profund nemulţumit: nu numai de hîrtia infamă, ci şi de con¬ţinut: nu cuprinde ce aş fi dorit, cuprinde ce mai bine nu ar fi fost retipărit.
14.1IL89
Dragul meu,
Vin cu o rugăminte:
Am scris o recenzie a Sălii de aşteptare de Bedros Hora-sangian. Pretutindeni unde am întrebat dacă o pot trimite, mi s-a răspuns că recenzarea o va face un cronicar din re¬dacţie.
Nu cumva mi-ai putea înlesni publicarea ei într-o revis¬tă oarecare, o fiţuică provincială cît de modestă?
La Opinia studenţească nu am acces din porunca prof. Petre Ioan.
Dar altundeva? La Cronica — din nefericire — nu mai pot publica, trunchierea textului despre Glossa m-a necăjit prea tare şi m-a rănit şi jignit ca o palmă peste obraz şi un scuipat între ochi. Aş vrea să public recenzia, îi sînt f. îndatorat lui Bedros H. şi-l apreciez mult,
Dacă cumva e posibil, rog ajutaţi-mă. Iartă-mi obrăznicia. Cu sănătatea: încet spre bine. Dar am trecut prin zile grele.
Rohia, 21-3 [1989]
Stimate domnule Sângeorzan,
Multe sincere mulţumiri pentru intervenţia la Dialog. Dar ieri am trimis textul revistei Vatra, care mi-a făgăduit că-l va publica. Voi reveni telefonic după cîteva zile şi, dacă nu mi se confirmă publicarea, voi trimite o copie Dialogului (de nu va fi prea tîrziu). Oricum, aleajacta est Vă cer scu¬ze şi, încă o dată, vă mulţumesc. Dar nu mi-aţi răspuns ref. la Magd. Ghica: e un text al meu despre ea la dvs.?
Dacă Dumnezeu îmi va da viaţă şi sănătate, voi pleca de aici la Buc. în jur de 18 aprilie. Cu cele mai alese simţăminte,
N. Steinhardt
Părintele Nicolae Steinhardt 