din „”Jurnalul fericirii””
Editura Dacia
1997
1969
– Există o singură artă creştină, care nu-i nici gotică, nici romantică, nici barocă, arta de a purta crucea (Franz von Baader).
Problema răului în lume: prima întrebare-încuietoare pe care ţi-o pun cei ce se miră că poţi crede.
Nu există explicaţie concludentă, răspuns categoric.
Dintre toate, cel mai coerent răspuns mi se pare cel dat de postoievski, însuşit de Pavel Evdokimov:
Dumnezeu a creat lumea inocentă, fără de rău. Dar pe om l-a creat liber, adică liber de a crea răul, de a-l introduce în lume. Acesta e riscul pe care şi L-a luat Dumnezeu prin actul creaţiunii, riscul divin asupra căruia stăruie (aş zice pe drept cuvînt) Losski în teologia apofatică. Omul a trecut de la ideea de rău, de la posibilitatea răului (ştiut de Dumnezeu ca virtualitate) la înfăptuirea răului.
(Nu înseamnă că răul a preexistat la Dumnezeu, altfel decît 0 ca opus al lui 1 în orice sistem binar; de vreme ce se poate ceva, se poate şi cazul contrariului acelui ceva, adică lipsa lui: flip-flop. Relaţia dintre rău şi bine nu implică preexistenta răului la Dumnezeu altfel decît 0 e implicat de 1, negativul de pozitiv, nefiinţa de fiinţă.)
Introducerea răului în lume, ca principiu activ, este un act de creaţie, analog actului divin. Satana îl ispitea pe Adam şoptindu-i: „veţi fi ca Dumnezeu”. Grăind astfel Satana nu a minţit pe de-a-ntregul: făptura, timp de o clipă, a devenit divină; a creat paralel cu divinitatea: răul. Care a contaminat lumea.
Ceea ce şi explică de ce singurul lucru pe care l-a dus Iisus de pe pămînt în cer sunt stigmatele.
– Manicheiştii, precizează Rene Nelli, nu susţin că există doi dumnezei egali: unul al binelui şi luminii, altul al răului şi întunericului. Asta ar fi, zice, o prea gogonată prostie: Manicheismul (Nelli îl tratează sub forma sa catară) susţine altceva: că prin însuşi faptul creaţiei, al trecerii de la neant la fiinţă se declanşează forţe pînă atunci latente, virtuale. Forţele răului ar fi un fel de inevitabile reziduurile creaţiei, un produs de sinteză; în fond, la part du diable. (Diavolul, în orice trecere de la unitate la binar, fiind zero.)
Dostoievski şi Evdokimov: răul nu e o consecinţă necesară – cîtul infinit al unei împărţiri infinite – ci un act liber al omului.
Părintele Nicolae Steinhardt 
gigi
18 septembrie 2009 at 07:00
INCERCARI DE RASPUNSURI LA PROBLEMA RAULUI SI A SUFERINTEI.
Cele ce urmeaza sunt preluate de pe un forum de discutii. Sunt cateva probleme ridicate de o persoana (fiecare problema este intr-un paragraf intre ghilimele) urmate de cateva incercari de raspunsuri (nu cunosc autorul)
„Oare de ce Dumnezeu (stiind viitorul si stiind cine si citi vor muri sau vor fi chinuiti) nu a lasat conspiratia germana impotriva lui Hitler din 1938-39 sa reuseasca?”
Cred ca dupa moarte, daca vom reusi sa fim vrednici de a intra in Imparatia Cerurilor, vom
avea „timp” o eternitate intreaga sa-L tot intrebam pe bunul Dumnezeu: de ce? Dar aceea de
ce? Dar cealalta de ce s-a intamplat? Acest „de ce?” e cea mai periculoasa intrebare acum, in
viata asta, pentru ca poate sa ne deturneze de la scopul vietii crestinesti: dobandirea Duhului
Sfant. Am impresia ca „de ce?” este cea mai placuta intrebare pentru diavolul. Odata ce ti-a
starnit pasiunea intrebarilor si a raspunsurilor, incepe sa-ti dea de lucru. Si stai si crosetezi
ganduri.
Imi aduc aminte de parabola lui Buddha: vine un om si-l intreaba: de ce? El ii raspunde:
cineva care e ranit de sageata in lupta, daca va sta sa se intrebe „de ce? Cat de lunga e sageata?
Cu ce tip de colt, ascutit sau lat? De la ce distanta a fost trasa? Cu ce putere?” nu va mai putea
sa o scoata repede si va muri. Scoate intai sageata si apoi vei avea timp sa cercetezi! Omul
pleaca si vine peste un an. Budhha il intreaba: „de ce?” Iar omul raspunde, ridicand din umeri:
„cui ii pasa?”
Sageata asta, in termeni crestini, e rana pe care ne-o face diavolul. Sa dobandim Duhul
Sfant, si dupa aceea, „El ne va invata toate”, cum spune Hristos.
Prietene, daca te vei sili sa te curatesti incat sa lasi pe Dumnezeu sa se salasluiasca in inima
ta, El iti va raspunde la toate intrebarile. El e mai apropiat noua decat insasi respiratia noastra,
si ne iubeste atat de mult, incat nu vrea sa ne vada ca ne chinuim cu intrebari, si ne va raspunde
daca ne e de folos, spune Sfantul Siluan. Ne da raspunsul in inima. Intreaba-L.
Pe mine m-a chinuit toata viata intrebarea De ce? De ce merg stalpii de telegraf paralel cu
calea ferata? De ce Dumnezeu nu are inceput? De ce nu are sfarsit? De ce exista Triunghiul
Bermudelor? De ce exista intrebarea de ce? De ce exista mai degraba ceva decat nimic? De ce
mor copiii mici? Si am tot crosetat ganduri, de la 7 ani la 22…
Am citit mii de carti ca sa aflu raspunsuri. Dar m-am afundat si mai mult in confuzie. Cultura
nu da raspunsuri, ea doar consoleaza. Nici religia nu poate da raspunsuri. Olivier Clement spune
intr-o carte ca daca oarecine pretinde ca iti poate explica taina raului si a suferintei, sa nu-l crezi,
caci nu a trait-o. Cine a trait taina raului si a suferintei, tace.
Numai Dumnezeu da raspunsuri. Dar le da numai aceluia care il cauta sincer. Iubeste-L.
Implineste-i poruncile evanghelice, si El va veni sa se salasluiasca in tine. A promis-o. Si a mai
promis ceva: Cine cauta, va afla. Tu cauti, prietene. Numai sa cauti in locul corect. Adica, la
Dumnezeu, nu in moara zadarnica a gandurilor.
Opera lui Rene Girard e extroardinara in explicarea mecanismelor raului, daca o citesti
in ordine cronologica. Girard e un antropolog-etnolog care se ocupa de violenta omenirii, si
demonstreaza ca Hristos e singura divinitate din panteonul omenirii care nu e corupta de violenta,
ci dimpotriva il sufera pana la jertfa martirica. Adica Dumnezeu e nonviolent prin excelenta,
pana acolo incat se lasa crucificat de umanitatea violenta. E mult de vorbit, citeste-i cartile si
discutam…
„Fie, sa zicem ca lumea nu stia ce razboi va fi si nu era pregatita, dar in iulie 1944 de ce
oare esueaza atentatul impotriva lui Hitler, dupa aceea urmind masacrele aliate de la Dresda,
Chemnitz, Hiroshima etc? Hiroshima nu ar mai fi existat o data razboiul terminat in 1944. Mai
mult, Hitler a supravietuit unui atac cu gaze toxice in primul razboi mondial din care ori mori,
ori orbesti (Hitler intr-adevar o suferit cu ochii dar s-a vindecat miraculos). Iar Stalin moare
de moarte naturala (oficial) in plina glorie.”
Sunt multe carti care afirma ca Hitler era un bun medium, ca practica un anume ocultism,
prin Societatea Ultima Thule, ca intra de multe ori in transe mediumnice, in care parea posedat
de spirite, ca in afara acestor transe era banal, ca maestrul sau Dietrich era ocultist, etc. Lucrurile
acestea sunt destul de vagi, dar istoria incepe sa le dea atentie. Daca intr-adevar Hitler se trezea
noaptea ud de spaima, strigand ca un apucat: „Ei…sunt aici…Superiorii…am vazut omul nou,
bestia…” inseamna ca e posibil ca sa fi intrat in legatura cu niste demoni, care bineinteles s-au
prezentat ca fiind „spirite superioare”, nu demoni.
Nu mi se pare o problema ca demonii sa vindece o boala de ochi in mod „miraculos” pentru
amicul lor Hitler, nici ca sa-l ghideze astfel incat la atentatul din 1944 Hitler sa plaseze el insusi,
fara sa stie ce face, servieta cu bomba dupa piciorul masiv al mesei uriase de stejar, care i-a
salvat in fond viata. Stim cate „vindecari” si „minuni” fac dracii. Din cate stiu, aceasta scapare
miraculoasa i-a intarit lui Hitler ideea ca este „ales”, ca spiritele superioare il ghideaza spre
victorie. PE de alta parte Sfantul Ioan de Kronstadt a prezis inainte de moarte ca la scurt timp
dupa 1900 in Rusia vor aparea „demoni in trup de om”. Acestia sunt comunistii, care stim ce
au facut. Tatuca Stalin se poate sa fi fost manipulat de demoni, sa fi fost supus influentelor
acestora, mai ales ca era si apostat, ca fost seminarist teologic!
„De ce trebuie sa moara 50 de milioane intr-un razboi? 10 nu erau de ajuns? Dupa primele
2 milioane omenirea nu s-a prins ca ceva nu este in regula?”
Dar cand a avut omenirea asta un cuvant de zis? Oare nu a fost condusa mereu cu biciul
si morcovul de politicieni? Acestia invata cu forta oamenii sa se ucida intre ei, apoi ii trimit la
masacru ca pe niste tabere uriase de sah, in timp ce ei, birocratii stau frumos in birouri si dau
ordine. Daca vreun om indrazneste sa se opuna, e taxat drept dezertor si e inchis sau impuscat.
Citeste Paulin Lecca,”Intre viata si moarte” ca sa vezi cat a suferit pentru ca a refuzat sa fie
incorporat in razboi. Citeste Tolstoi, Thoreau. Gandhi a servit ca infirmier in armata, dar in
acest timp altii macelareau,”pentru ca asa au primit ordin”.
Citeste cartile de psihanaliza ale excelentului psiholog Alice Miller, si vei vedea psihanaliza
lui Hitler, Stalin, Ceausescu, si vei intelege foarte multe. Sunt acolo lucruri pe care nu le vei
mai gasi nicaieri in alta parte, dar nu vreau sa intru in ele, caci ar trebui sa deschid discutii
fara sfarsit, citeste cartile, caci esti in Canada si acolo trebuie sa fie, in Romania inca nu sunt
traduse. Sunt 8 opt extraordinare despre psihanaliza raului si a suferintei. Iti vor schimba viata.
„….Daca pot sa intreb asa ceva…. Nu Il judec pe Dumnezeu, ci intreb si eu cum a intrebat
confratele mai jos, adica e ceva foarte neclar pentru mine. De ce in fiecare zi trebuie sa moara
mii de copii, ZI DE ZI, ceas de ceas? Asa se indeplineste porunca ca sa fie copiii „primii lasati
sa intre in Imparatia Domnului”? In lume exista mai multa tragedie decit fericire, toate acestea
cu voia lui Dumnezeu care il poate termina pe Satan intr-o clipita.”
Oscar Wilde are o pilda foarte frumoasa: oamenii merg suparati la Dumnezeu si ii spun:
de ce Doamne, atata tragedie, mor copiii nevinovati, nu ti-e rusine, atatea razboaie, foamete,
crime,si tot restul. De ce?
Dumnezeu ii priveste lung si spune: daca nu va place raul, atunci nu-l mai faceti! Daca nu va
place sa moara copiii, atunci, romanilor, nu mai avortati un milion de copii pe an! Intr-adevar,
geniul lui Wilde a intuit bine: Dumnezeu nu face raul, ci oamenii, prin lasitatea, ignoranta,
2 mandria, egoismul lor. Chiar azi, cand am o fetita de 3 zile, ma gandeam ca eu voi incerca
sa-i ofer acestei fetite un camin cald, grija, iubire si credinta cand va creste. Dar pentru miile
de copii avortati, sau care vor creste in saracie, boli, mizerie, incultura, batai si alcoolism ce
fac? Nimic. Stau si astept sa faca altii. Si sunt vinovat ca ma ocup in mod egoist de familia
mea, de micul meu cerc de prieteni, si nu vreau sa ies din cercul stramt al prejudecatilor. Si
daca eu sunt vinovat, care nu fac raul, dar atunci medicii care omoara copii in burta mamei
lor, asistentele sociale care fura painea orfanilor la orfelinate, statul care arunca orfanii afara la
18 ani pe strazi direct in droguri si prostitutie, noi, care tacem si intoarcem spatele? Dar cei
care pornesc razboaie? Dar cei care le implinesc, ucigand „dusmanii” de frica sa nu fie ucisi
de propriii lor superiori? Dumnezeu nu face raul, Dumnezeu il repara. El mereu implineste
nedesavarsirile noastre.Dumnezeu din 2 rele vrea sa faca un bine.
Am mai citit o poveste. Oamenii s-au adunat sa-L judece pe Dumnezeu. Cei din lagare de
concentrare, cei ucisi, toruturati, batjocoriti, saraci, bolnavi…
Si s-a auzit o voce: Dumnezeu sa fie parasit de toti prietenii, sa vada si El cum e sa fii
tradat si singur! Alta a zis: Dumnezeu sa fie scuipat si batut, sa vada si El cum e sa fii jignit,
si nenorocit, nu numai noi sa suferim! Alta a zis: Dumnezeu sa fie codamnat la moarte, si sa
sufere inainte de foame si sete, sa vada si El cat de greu e sa fii om!
Dar dupa aceea, s-a facut tacere…caci miile de oameni au inteles uimiti ca DUMNEZEU
SUFERISE DEJA TOATE ACESTEA…prin Rastignirea lui Hristos. Ce taina, oamenii care fac
raul, il judeca si il executa pe Dumnezeu care nu face raul!
„Daca dintre cei 50 de milioane de nefericiti au murit ca sa se pocaiasca o „turma mica”
atunci nu este in contradictie cu ideea ca fiecare viata este pretioasa? Caci nici un fir de par nu
se clinteste in capul nostru fara ca Dumnezeu sa stie. Daca nu viata si moartea sint importante
atunci de ce ni se amintesc mereu acestea in Scripturi? Daca nu viata e importanta atunci de
ce „sa nu ucizi”?”
Premisa ca unii mor ca sa se pocaiasca altii e gresita. Sigur ca vazand moartea altora, unii
se caiesc, dar fiecare moare pe cont propriu, nu pentru ca sa ia aminte altul. Mantuitorul a
transat problema cand a fost chestionat indirect asupra suferintei.Au venit si i-au spus ca a fost
o rascoala si ca sangele rasculatilor a fost amestecat de soldatii romani cu sangele animalelor
jertfite. Indirect se ghicea intrebarea pe care nu aveau curaj sa o puna: de ce? Si Mantuitorul
spune: „credeti ca au fost mai pacatosi ca altii? Nu, ci daca nu va veti pocai, toti veti muri la
fel!”
Deci, daca analizam cele spuse de El, e gresit sa cautam „de ce?”, „de ce acela si nu acela”,
caci ne inselam. Nu erau mai pacatosi ca altii cei peste care a cazut turnul Siloamului, spune
Hristos, ci problema este ca au murit in pacatele lor, si daca nu se straduim permanent sa ne
indreptam, riscam si noi acelasi lucru! Scoate sageata, ne spune Hristos! Dobandeste harul
Duhului Sfant, si mii de oameni se vor mantui in jurul tau! Daca tu iti pierzi timpul cu „de
ce-uri?” chinuitoare, atunci nu respingi inconstient harul Duhului Sfant, si te faci pricina ca toti
acei”mii de oameni din jurul tau” sa nu se mai mantuiasca?
„Si alte sute de milioane au murit datorita comunismului. In cazul comunismului nu se
poate invoca faptul ca omul a ales pacatul pentru ca nu populatia a ales precum in occident.
Trebuiau omoriti si torturati sute de milioane ca sa se pocaiasca cine? care pacatosi? Stalin si
o mina de politruci, comisari si securisti? Nu e cam….nu stiu cum sa zic, ca sa nu judec? Si
daca dintre victime trebuiau sa se pocaiasca, cum ramine cu „libertatea alegerii” si neimpunerea
dreptei-credinte cu forta sau prin pedepse?”
Tu vezi in toate urgiile de mai sus mana pedepsitoare a lui Dumnezeu. Dar daca nu e asa?
Daca de fapt e mana pedepsitoare a diavolului? Daca un popor isi intoarce fata de la Dumnezeu,
daca credinta lui devine falsa si superficiala, nu e logic ca pe acest teren sa intre diavolul? Cu
ce rezultate se stie. E Dumnezeu vinovat ca poporul rus si-a intors fata de la El? Inca dinainte
cu 50-100 de ani, sfintii rusi avertizasera ca daca nu se va merge spre o adancire a credintei, in
Rusia nu va fi bine. Si stim ca rusilor le placea alcoolul si curvia. Or, nu se poate sa fii si cu
pacatul, si cu ocrotirea lui Dumnezeu. Daca vede ca nu vrei, atunci Dumnezeu isi retrage harul
Sau, si te lasa pe mana diavolului, sa te smeresti. Sa vezi pe cine slujesti de fapt, pacatuind.
Steindhart spune un lucru interesant in privinta suferintei. El afirma ca omul care crede
sincer si puternic in Dumnezeu e ocrotit de Acesta. Dumnezeu il va feri de rele, si nici macar
nu va sti omul. Il va face sa piarda un tren, daca ar fi pericol sa fuga dupa el si sa cada sub
roti. El va face sa piarda o masina, daca acea masina va face un accident. De unde se vede cata
incredere trebuie sa avem in Dumnezeu, si cum trebuie sa-I multumim chiar daca ni se pare ca
am avut ghinion.
Steindhart mai spune ca pe omul care nu se roaga, Dumnezeu il cam lasa sa se loveasca cu
capul de zid. Il lasa prada legilor fizico-matematice-chimice, daca omul nu crede decat in ele. Il
lasa prada entropiei, probabilisticii, statisticii, daca omul nu vrea sa se ridice spre cer. Daca nu
are nevoie de Dumnezeu, daca se crede tare, sa se descurce singur! Mandria lui se va smeri in
contact cu greutatile vietii. Iar pe cel care se roaga, Dumnezeu il ridica de subsuori si il pune
acolo unde trebuie, il indruma, il grijeste.
Dar e gresit sa credem ca unii sufera pentru altii sa se caiasca. Mi se pare o idee insu°ata
chiar de demoni, ca sa loveasca in ideea bunatatii divine. Ori de cate ori o idee loveste in iubirea
lui Dumnezeu e o idee demonica.
Atentie deci, sa nu rumegam prosteste idei inculcate de demoni, sa nu le crosetam gandurile,
ca daca ei vad ca prind, atunci ne dau de lucru!
Diavolul incearca din rasputeri sa se prezinte pe sine ca fiind bun (vezi romantismul gen
Byron, masoneria, satanismul), iar pe Dumnezeu sa-l invinuiasca de toate relele pe care el le
face (vezi comunismul, iluminismul gen Voltaire)
Sa nu ne lasam amagiti chiar asa de usor.Sa studiem putin gandurile, sa vedem ce efecte lasa
in suflete, si dupa roade le vom cunoaste. Gandurile care vin de la draci tulbura, irita, mandresc,
razvratesc, insingureaza, etc.
„De ce Dumnezeu lasa pe Satan sa aleaga tocmai Rusia, cea mai mare tara ortodoxa si
cea mai intinsa din lume pentru a fi comunizata, ulterior impreuna cu inca alte tari ortodoxe:
Bulgaria, Romania, Iugoslavia plus China – cea mai populata tara? Repet, nu oamenii au ales,
nu populatia a pacatuit intronind comunismul, deci de ce acest experiment? Sa-i dea ocazia lui
Stalin sa se pocaiasca dupa ce va fi omorit 100 de milioane de insi? Foarte de vaza acest Stalin
trebuie ca este….”
Din pacate, nu e vorba numai de Rusia, China, tarile estice. Uite, citeste Vladimir Bukovski,
si vei afla uluit ca stanga socialista a cuprins toata planeta,si ca Rusia a fost numai inceputul.
Bukovski numeste Uniunea europeana un alt URRS, mai precis EURRS! Astazi stanga domina
in Marea Britanie, Franta, multe state de pe glob, si chiar America e puternic stangizata prin
miscarea care a pornit in `80 de la Stanford si a hipnotizat intelectualitatea!
Te intrebi de ce Dumnezeu a lasat Rusia & co sa fie teren pentru comunism?
Pai uite, stiu niste crediniosi dintr-o parohie de tara care merg cu totii la Biserica, se tin cei
mai evlaviosi din zona, dar toata saptamana il injura pe Dumnezeu groaznic, beau de sting, fac
avorturi, si mai sunt si intr-o veselie infricosatoare! Ei se cred mantuiti, dar la Biserica vorbesc,
nu asculta de preot, isi aprind unul altuia casele, desfraneaza cu animale,etc
Degeaba se tin crestini, caci ei s-au paganizat de mult. Asa a fost si cu Rusia. Au tot mers
in jos, pana cand Dumnezeu si-a luat mana de pe ei. Prigoana a aratat cine era de fapt crestin
autentic si cine nu. Azi rusii se reintorc la credinta, desi in numar destul de mic… Dar acei
putini intorsi au o evlavie pe care romanii ca popor nu o mai au.
Imi povestea cineva ca doi calugari tineri au mers in Rusia sa se inchine la manastiri. In
Moscova au ramas fara bani si erau tristi ca nu mai puteau sa mearga sa se inchine la Sarov.S-
a apropiat un batranel pe strada si le-a vorbit in rusa, si ei L-AU INTELES desi nu stiau o
boaba ruseste! I-a intrebat de ce sunt tristi, si cand i-au spus, le-a dat o suma mare in ruble,
echivalentul a 400 de dolari, si apoi s-a dus! Prietenii nostri s-au uitat 5 minute unul la altul in
tacere, apoi s-au dus la Sarov. Oare nu fusese chiar Sfantul Serafim de Sarov?
Aici, al Sarov, cei doi purtau o icoana a Maicii Domnului, destul de mare. Cand au vazut
icoana, oamenii de bucurie au inceput sa-i poarte pe brate ca un val urias, care efectiv i-a luat
pe sus si i-a purtat (desi unul avea cam la 100 de kg), pana in Biserica, unde s-au trezit in fata
icoanei Sfantului. Nu stiu de ce, dar imi vine sa plang de cate ori imi amintesc aceasta istorie.
Parintele Nicolae Tanase de la Valea Plopului ne povestea recent la un maslu ca a stat in
Rusia la un acatist de OPT ORE, la care nimeni nu s-a miscat, nu s-a foit, nu a iesit din
Biserica! Uite, prietene, cand oamenii au credinta, Dumnezeu ii ajuta, cand si-o pierd in pacate,
Dumnezeu mai lasa sa vina si urgii, ca sa isi vina in fire. Oare poporul roman in ce stadiu se
afla?
„Si nu vreau un raspuns fundamentalist gen „du-te si citeste Biblia” sau „Dumnezeu le stie
pe toate si trebuie sa acceptam si gata”. Oare daca Dumnezeu ar trazni pe sodomitii sau pe
tiranii despre care stie ca nu se va pocai (caci Dumnezeu stie viitorul, nu?), oare nu milioane de
oameni se vor minuna si arunca la pamint in pocainta si rusine?!”
Dumnezeu mai face asta. Filoteu Zervakos spune in „Lupta contra hulei” ca de multe ori cei
ce injura de sfinti sunt calcati de propriile lor animale in picioare, ori mor in chinuri groaznice.
Dar asta nu e o regula. „Duhul sufla unde vrea”, si Dumnezeu e o persoana libera, nu e
sclavul propriilor sale legi. El nu e o tehnologie de pedepsit pacatosi, nici o linie de trimis pe
banda rulanta ticalosi in iad. Cine stie cum gandeste Dumnezeu care e infinit? Noi, cu mintile
noastre finite, nu putem cuprinde. Cum gandeste infintul, prietene, cand tu insuti nu te intelegi
pe tine cum gandesti? Spune-mi cum se formeaza gandurile? Daca noi nu intelegem pe noi
insine, cum vom intelege milioanele de combinatii pe care mintea infinita divina le proceseaza
instantaneu? Noi vedem doar parcele, bucatele din marele puzzle, dar asamblarea finala o vede
numai Dumnezeu.
„De ce miliarde de oameni in decursul istoriei trebuie sa fie condamnati din cauza pacatului
unui stramos – Adam – care nici macar nu l-a facut constient, ci fara premeditare, si cum s-a
manifestat iertarea lui Dumnezeu cind l-a izgonit pe Adam din rai, aflat la prima abatere si aceea
din nestiinta? Ce vina avem noi acuma? De ce Adam si Eva nu au fost iertati?”
Imi aduc aminte de o frumoasa istorioara. Un taran sarac si cu sotia lui lucrau la un stapan
bogat. Lucrand, ei oftau mereu „Adame de ce ai gresit?” Stapanul a inteles ca dau vina pe
Adam, si i-a chemat in casa. LE-a zis: de azi inainte nu mai munciti, va dau haine frumoase,
camere largi, mancare cata vreti, puteti sa va plimbati sau sa faceti ce doriti, numai o singura
dorinta sa mi-o impliniti. Care, au zis oamenii? Sa nu va uitati in vasul acela acoperit de pe
masa.Daca va uitati, pierdeti totul si va trimiti inapoi la munca! Au mancat oamenii, s-au
odihnit, s-au distrat, dar dupa trei zile, femeia murea de curiozitate sa stie ce e in vas. Atata
l-a batut la cap pe sot…pana cand acesta a cedat…si s-au uitat…era un soricel care zdup! S-a
ascuns. Cand stapanul a intrat, i-a vazut rusinati si tulburati si a inteles ce s-a intamplat…si
le-a zis: daca voi nu ati putut sa impliniti o mica dorinta, cu riscul de a pierde fericirea pe care
v-am daruit-o, de ce credeti ca ati fi fost mai buni ca Adam in rai? Asa cum Adam a cazut, si
voi ati cazut. Asa ca inapoi la munca, si nu mai cartiti „Adame de ce ai cazut?”
De ce au fost izgoniti din rai, si nu iertati? Simplu: spune slujba parastasului: „dar ei,
calcand porunca ta, pentru ca rautatea sa nu fie fara de moarte…” Dumnezeu a vazut ca unii
ingeri s-au inrait si nu vor nicicum sa se intoarca spre bine. Fiinte spirituale, fara trup, ei au
avut o mare putere,si s-au inrait extraordinar, pentru ca prin natura lor sunt indestructibili, si
deci, cu neputinta de smerit. Dar Dumnezeu i-a izgonit pe oameni din rai din iubire, stiind ca
primind acest trup supus bolii, oboselii, limitelor, mortii, oamenii sunt susceptibili de a se smeri
si de a reintra in slava de odinioara.
Un demon care nu are nevoie de nimeni, ramane egoist in eternitate, dar oamenii care nu se
pot descurca unii fara altii, au sansa de a intelege altruismul, de a deveni iubitori. Greutatile
vietii ii smeresc, spre deosebire de demoni care nu au nevoie de mancare, de somn, de servici
pentru ca sa supravietuiasca. Traind in greutati, omul e fragil, dar se poate smeri, si astfel sa
depaseasca pe demoni, desi acestia sunt mai puternici ca omul!
Aceasta explicatie o ofera par. Staniloae, mi se pare ca in „Reflexii la spiritualitatea poporului
roman”. Precum vezi, prietene, explicatii viabile se mai gasesc, dar trebuie sa le cauti, sa le
doresti, sa citesti mult si sa te rogi mult!
„Nu ma astept la enunturi, ci la un raspuns argumentat. Multumesc.”
Nu stiu cat te va multumi aceasta incercare de raspuns. E prea vasta tema. Trebuia sa il
abordam si pe Dostoievski, si Patericul, si pe Voltaire, si pe Thoreau, si pe Gandhi, si pe multi
altii. Poate in alte mesaje. Citeste „De ce potopul e o scena duioasa” de Savatie Bastovoi, o afli
pe site-ul lui. Fie ca Duhul Sfant sa se pogoare peste tine si sa te lumineze!