din “”Jurnalul fericirii””
Editura Dacia
1997
Jilava
Nu te lasă grijile să dormi sau te deşteaptă din somn.
Dar se întâmplă ca şi de pe urma fericirii să te pomeneşti treaz în toiul nopţii.
Aşa mi s-a întâmplat mult timp după ce am fost primit botezul. Doar din
bucurie — out of sheer joy, aus lauter Freude — deschideam brusc
ochii, cuprins de o stare euforică, izvoditoare nu de adormire — ca la
stupefiante — ci de veghe, de viaţă supraintensă; de somn îmi ardea
mie? de odihnă? de uitare? de oblivon ori evadare?
Nu, de prea plin îmi venea să mă reped jos din pat ori de pe prici, să alerg, să strig de bucurie,
să-i zgâlţâi şi pe ceilalţi, să le spun cât sunt de fericit, să-i rog să-şi dea
seama ce comoară posedă cu toţii, ce sobiţă minunată”, ce tranchilizant
fără prescripţie medicală.
Noroc de mine că străşnicia regulamentului mă
împiedică să mă dau în spectacol.
Ceva din felul meu diurn de a fi
trădează probabil, măcar în parte, veselia mea lăuntrică; deoarece unora
le sunt surprinzător de drag, în timp ce altora le impun o solidă antipatie.
— „Tu, ateu? Aida de, eşti mult prea vesel”. (Dostoievski în
Adolescenţii)
