AUDIO: “Verbul a crede” de N Steinhardt

AUDIO: “Verbul a crede” de N Steinhardt == >> AICI

 

Hristos iartă uşor şi pe deplin

din JURNALUL FERICIRII

Jilava, februarie 1962

Bruder Harald, în expunerea asupra vieţii şi operei lui Martin Luther, citează şi comentează esenţialele cuvinte rostite la Worms în 1517: Hier stehe Ich; Ich kanti nicht anders. Gott lielfe mir. Amen.32

Cuvinte de prinţ. Altceva decât: „Ce era să fac? Am semnat.”* (Raţionamentul călugărului rebel e invers: de semnat nu semnez, ce-oi face oi vedea, Domnul cu mila.)

 

Ducem pe umeri, pe spinări, în suflet, păcatele lumii. Şi durerile animalelor

din JURNALUL FERICIRII

Malmaison, celula 12

Când se opreşte caraliul în faţa uşii, reuşesc să ridic (foarte puţin) ochelarii negri; folosesc mâna de care el nu mă ţine strâns. N-are nici o importanţă dacă ştii sau nu în care celulă eşti repartizat, dar simt că orice reţinut sau deţinut îşi face un punct de onoare din a cunoaşte acest amănunt. Caraliul mă surprinde şi mă loveşte cu asprime. E corect: formele trebuie respectate — forma e garanţia dreptului -, ne facem datoria fiecare, suntem chit.

 

Nedreptatea, când ţi se face nu ţie, ci altuia, trebuie denunţată, doborâtă, îndreptată

din JURNALUL FERICIRII

25 Februarie 1960

Paul Dim., martor:
E calm, vorbeşte apăsat şi rar, cu dezinvoltura vechiului puşcăriaş, cu politeţea rece a îngerului căzut ori a boierului decavat, dar semeţ. Spre deosebire de noi cei din boxă, a mai făcut vreo câţiva ani de închisoare, iar de data aceasta e arestat mai de mult. Ştie însă prea bine ceea ce e presupus a nu şti şi ceea ce tribunalul nu-i poate aduce la cunoştinţă: că Petru Dumitriu, scriitor adulat, grangur al literelor şi mare profitor al regimului, a rămas dincolo.

 

Coperţi cărţi

 

Mărturie despre Jurnalul fericirii

Iată că însă, nici în această mocirlă în care zăceam, Domnul nu m-a uitat. Mi-a căzut în mână o carte minunată: Jurnalul Fericirii, pe care citind-o am început să întrezăresc iarăşi câte ceva din ce pierdusem: Fericirea.

M-am refugiat astfel în lectură;  am citit și recitit Jurnalul Fericirii și pornind de la această carte am făcut cunoştinţă și cu alte scrieri impresionante precum cele ale lui Kierkegaard (de care nu auzisem până atunci). Îl menţionez pe Kierkegaard deoarece l-am simţit ca pe un prieten apropiat. Citindu-i operele, realizam că și eu trăiam în parte ce trăise el, și mă mângâiau mult gândurile lui, căutările lui, simţămintele lui. Vă spun drept, chiar aşa îl simţeam, ca pe un bun prieten, chiar cel mai bun prieten.

CONTINUAREA AICI

 

PREDICĂ ÎN DUMINICA DINAINTEA MARELUI POST

Din „Dăruind vei dobândi”
Nicolae Steinhardt

Editura Mănăstirii Rohia, 2006

PREDICĂ ÎN DUMINICA DINAINTEA
MARELUI POST

Ce este predica? O lecţie pe care, asemenea profesorului în clasă, preotul ori monahul o dă; iar enoriaşii, asemenea elevilor, o ascultă? Cred că nu. Predica nu este numai un „cuvânt de învăţătură”, ci şi o profesiune de credinţă a celui ce o rosteşte, o mărturisire a sa, care-i dă în vileag părerile, firea, personalitatea.

 

AUDIO: “Sfinti si oameni iubiti” de Nicolae Steinhardt (2)

AUDIO: “Sfinti si oameni iubiti” de Nicolae Steinhardt (2) ==>> AICI