Iată că însă, nici în această mocirlă în care zăceam, Domnul nu m-a uitat. Mi-a căzut în mână o carte minunată: Jurnalul Fericirii, pe care citind-o am început să întrezăresc iarăşi câte ceva din ce pierdusem: Fericirea.
M-am refugiat astfel în lectură; am citit și recitit Jurnalul Fericirii și pornind de la această carte am făcut cunoştinţă și cu alte scrieri impresionante precum cele ale lui Kierkegaard (de care nu auzisem până atunci). Îl menţionez pe Kierkegaard deoarece l-am simţit ca pe un prieten apropiat. Citindu-i operele, realizam că și eu trăiam în parte ce trăise el, și mă mângâiau mult gândurile lui, căutările lui, simţămintele lui. Vă spun drept, chiar aşa îl simţeam, ca pe un bun prieten, chiar cel mai bun prieten.
CONTINUAREA AICI
Părintele Nicolae Steinhardt 