din DĂRUIND VEI DOBÂNDI – CUVINTE DE CREDINȚĂ
Se poate vorbi despre nedreptatea lui Dumnezeu[1]
[Predică la Duminica vameşului şi fariseului]
Fraza Sfântului Isaac Sirul – nu huliţi spunând că Dumnezeu e drept[2] – ni se arată desigur la prima vedere ca stranie, revoltătoare, de neînţeles. Nu este oare dreptatea relevată pe tot cuprinsul Vechiului Legământ (şi pe al Psaltirii cu osebire) a fi unul din atributele majore ale divinităţii ? Nu tot astfel o consideră teologii toţi şi credincioşii fără excepţie ?
Şi totuşi, aflăm în Noul Legământ confirmări temeinice ale aserţiunii Sfântului Isaac Sirul, aşa ultragiantă cum pare să fie. Dreptatea aici nu mai transmite impresia că deţine primordialitatea recunoscută ei în prima parte a Scripturii; s-ar zice că, într-un mod uluitor pentru mintea omenească, i se substituie însuşi contrariul ei.
