O capodoperă: Între viaţă şi cărţi

O capodoperă: Între viaţă şi cărţi
Cristian Bădiliţă
Duminică, 18 Aprilie 2010 00:00

Continuă la Polirom Seria Steinhardt. Trec peste regia improvizată a proiectului, care va trebui reluat în mod serios peste ani de zile, şi recomand publicului o capodoperă: Între viaţă şi cărţi. De câte ori recitesc acest volum am tentaţia să memorez pasaje întregi. De pildă, portretele lui Iorga sau Mauriac, ori textul despre „Zgârcenie şi pismă”, din care culeg doar o fărâmă: „Zgârcenia şi pizma nu pot fi iertate pentru că exclud una din condiţiile sine qua non ale creaţiei: mărinimia.

 

”Duh de samurai” – Remember: 21 de ani de la moartea părintelui Nicolae Steinhardt

PRELUAT  DE  AICI

(…) Noi însă luând pildă de la amândoi – şi de la Hristos şi de la  Socrate şi făcând osebire între cele două înţelesuri ale cuvântului [moarte] e bine să ne pregătim din vreme a înfrunta:

a)  moartea fizică întocmai ca Socrate: cu demnitate, curaj, ţinută militară, duh de samurai, chiar şi cu niţică teatralitate, cât mai bărbăteşte şi mai semeţ;

b)  despărţirea sufletului de trup şi pornirea lui către Judecată cu gândul la Hristos: cu sudoare, cu fiori în inimă şi sânge, cu spaimă şi tremur violent.

 

Mărturie despre Jurnalul fericirii

Iată că însă, nici în această mocirlă în care zăceam, Domnul nu m-a uitat. Mi-a căzut în mână o carte minunată: Jurnalul Fericirii, pe care citind-o am început să întrezăresc iarăşi câte ceva din ce pierdusem: Fericirea.

M-am refugiat astfel în lectură;  am citit și recitit Jurnalul Fericirii și pornind de la această carte am făcut cunoştinţă și cu alte scrieri impresionante precum cele ale lui Kierkegaard (de care nu auzisem până atunci). Îl menţionez pe Kierkegaard deoarece l-am simţit ca pe un prieten apropiat. Citindu-i operele, realizam că și eu trăiam în parte ce trăise el, și mă mângâiau mult gândurile lui, căutările lui, simţămintele lui. Vă spun drept, chiar aşa îl simţeam, ca pe un bun prieten, chiar cel mai bun prieten.

CONTINUAREA AICI

 

Monahul Nicolae Steinhardt

Monahul Nicolae Steinhardt

(scrisa de Pr. Ioan Velcherean)

Născut la 12 iulie 1912 în comuna Pantelimon, lângă Bucureşti, primeşte numele de Nicu – Aurelian Steinhardt. Tatăl său, evreu, inginerul şi arhitectul Oscar Steinhardt, a participat activ la primul război mondial fiind rănit la Mărăşti şi decorat cu „Virtutea militară”. Între anii 1919-1929 urmează cursurile şcolii primare şi ale liceului „Spiru Haret” unde îl are ca şi coleg mai mare pe Constantin Noica. După 1929 frecventează cenaclul literar „Sburătorul” al lui Eugen Lovinescu, descoperindu-se în el germenii viitorului literat. În 1934 îşi ia licenţa în Drept şi Litere la Universitatea din Bucureşti şi publică primul volum intitulat „În genul … tinerilor”.

 

Nicolae Steinhardt, irenic şi ironic

Nicolae Steinhardt, irenic şi ironic – de Aici

„L’enfer c’est les autres!” (Sartre) e o referinţă-cheie din apologetica monahului dela Rohia.

Căci ştim gustul lui N. Steinhardt pentru literatura franceză, pentru Malraux, pentru existanţialism, pentru Dickens, pentru autorii secunzi (gen Robert Graves), pentru romanul poliţist etc.. Cunoaştem apetitul său pentru modele intelectuale puţin „trecute”… Este însă vorba despre un apetit ironic (căci părintele era în acelaşi timp un mare consumator de Caragiale)!

 

Opera lui Nicolae Steinhardt, unitară şi integrală

Opera lui Nicolae Steinhardt, unitară şi integrală
diac. George ANICULOAIE

Din Ziarul LUMINA Sambata, 22 Noiembrie 2008

Opera scriitorului, criticului literar, juristului şi monahului de la Rohia, părintele Nicolae Steinhardt, prinde viaţă prin iniţiativa Mănăstirii „Sfânta Ana“ – Rohia şi a Fundaţiei „Nicolae Steinhardt“ la Editura Polirom. Dintre cele 21 de volume care conţin întreaga operă, scrisă atât înainte, cât şi după intrarea în monahism, au apărut primele cinci: „Jurnalul fericirii“, „Dăruind vei dobândi“ – care conţine şi un CD audio cu vocea părintelui -, „În genul… tinerilor“, „Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional“ şi „Articole burgheze“. La lansarea „Integralei Nicolae Steinhardt“, părintele Macarie Motogna a evidenţiat personalitatea culturală şi monahală a marelui cărturar.

 

Nicolae Steinhardt şi tatăl său

 

Nicolae Steinhardt – Autobiografie

Nicolae Steinhardt – Autobiografie

Din porunca ÎPS Sale Arhiepiscopului Teofil Herineanu si dupã îndemnul Pãrintelui Arhimandrit Serafim Man, duhovnicul meu, schitez aceastã scurtã autobiografie spre a fi pãstratã în arhiva Mãnãstirii Rohia.

 

Theodor Paleologu despre Nicolae Steinhardt

MAI MULT IN ZIARUL LUMINA, 21 octombrie 2008

Cât despre Steinhardt?

Steinhardt este un model a ceea ce înseamnă un intelectual creştin, care îmbină creativitatea intelectuală cu credinţa.

 

„Zilele N. Steinhardt“ de la Baia Mare: fara inhibitii, fara morga, fara farafasticuri

„Zilele N. Steinhardt“ de la Baia Mare: fara inhibitii, fara morga, fara farafasticuri

Autor: George ARDELEANU
Nu este prima oara cind scriu despre „Zilele N. Steinhardt“ in paginile Observatorului cultural (v. nr. 112/2002). Initiate de catre Fundatia „N. Steinhardt“ din Baia Mare in 1999, ele au devenit un ritual anual care se desfasoara in miezul verii (in preajma datei de nastere a scriitorului: 29 iulie) la manastirile Rohia si Rohita (ambele din sudul judetului Maramures) si la Baia Mare. O posteritate luminoasa, s-ar zice, „voioasa“, ca sa-l parafrazez pe prietenul sau, Virgil Nemoianu, in totala contradictie cu existenta sa antuma, nelipsita (dimpotriva!) de vicisitudini: detentie politica, urmarire – timp de 30 de ani – de catre Securitate, marginalizare editoriala (nu de putine ori Securitatea intervenea direct in redactiile diverselor reviste sau edituri pentru blocarea textelor monahului de la Rohia), o stare precara a sanatatii s.a.

 

Nicolae Steinhardt, evocat de unul din ucenicii sai – preotul si poetul Ioan Pintea

Calugarul de la Rohia

Preluat din Formula AS

Nicolae Steinhardt, evocat de unul din ucenicii sai – preotul si poetul Ioan Pintea.

Restituiri

Pentru majoritatea cititorilor revistei „Formula As”, Nicolae Steinhardt este un nume asternut pe o carte: „Jurnalul Fericirii”. O carte frumoasa, luminoasa si inteleapta, care i-a adus autorului ei faima si adoratie culturala. Dar dincolo de gloria intelectualului scriitor, se ascunde o pricina cu mult mai profunda de pretuire: crestinarea, trecerea lui Nicolae Steinhardt la ortodoxie, urmata de actul calugaririi, prin care marele intelectual de origine evreiasca a devenit smeritul monah Nicolae de la Manastirea Rohia. Un juramant si un legamant personal cu Cristos, dar totodata o optiune care onoreaza si obliga biserica si religia carora si-a incredintat constiinta si sufletul. Marele intelectual si umilul calugar nu trebuie sa fie inghitit de uitare. Nerabdatorul timp poate sa fie oprit.