OAMENI SI SFINŢI

din “Primejdia marturisirii”
Nicolae Steinhardt
Editura Humanitas, 2006

OAMENI SI SFINŢI

Maximilian Kolbe, preotul polonez*care se oferă să ia locul unui muncitor, tată a patru copii, atunci când într-un lagăr unde s-a produs o evadare SS-iştii ger¬mani hotărăsc decimarea deţinuţilor. Kolbe se afla alături de omul ce s-a nimerit printre cei număraţi din zece în zece.

 

DESPRE BUNĂTATEA SUFLETEASCĂ

din „Primejdia marturisirii”
Nicolae Steinhardt
Editura Humanitas, 2006

DESPRE BUNĂTATEA SUFLETEASCĂ

Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, iste¬ţimea, supracultura, doctoratele, supra doctoratele (ca profesorul din Lecţia lui Eugen Ionescu), dacă sun¬tem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa, şi erudiţia, şi supradoctoratele, şi toate congresele internaţionale la care luăm parte, şi toate bursele pen¬tru studii pe care le câştigăm prin concursuri severe.

 

MĂRTURISIRE

„Primejdia Marturisirii – Nicolae Steinhardt in dialog cu Ioan Pintea”
Editura Dacia, 2002, p. 171-184 – selectiuni

Pentru mine creştinarea se confundă cu o poveste de dragoste: o dublă îndrăgostire: de biserica creştină şi de neamul românesc. La început a fost Pantelimonul meu natal, comună suburbană a Bucureştilor în care tatăl meu era inginer-şef al unei fabrici de cherestea. M-au atras şi fermecat clopotele apropiatei biserici Capra de îndată ce le-am putut desprinde individualitatea din amalgamul zgomotului de fond ce mă înconjura. Clopotele au fost aşadar primul semnal.(…)