Proiect de transpunere audio a cartii de predici-eseuri ”Daruind vei dobandi” a calugarului-scriitor Nicolae Steinhardt.
Reclame
LA DUMINICA ORTODOXIEI
Din „Dăruind vei dobândi”
Nicolae Steinhardt
Editura Manastirii Rohia, 2006
poate fi cumparata de AICI
LA DUMINICA ORTODOXIEI
„Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă,
pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi pe
răzbunător”. Psalm 8, 2
Cred că bun lucru fac, în acesta Duminică a Ortodoxiei, încercând să rezum şi să comentez pentru dumneavoastră o nuvelă aşa-zisă fantastică a ilustrului nostru compatriot Mircea Eliade, nuvelă intitulată O fotografie veche de 14 ani şi care de fapt reprezintă un document de deosebită valoare şi importanţă pentru teologia ortodoxă şi pentru gândirea românească. Read the rest of this entry »
Înfricoşătoarea Judecată
Dăruind vei dobândi-Cuvinte de credinţă, Nicolae Steinhardt,
Editura Polirom, 2008
În textul referitor la Judecata de Apoi (Mt 25, 31-46), deodată accentul cade pe om. În tot cuprinsul Legii noi (ca şi al Legii vechi) prioritatea este acordată iubirii de Dumnezeu: porunca întâi ne spune să-L iubim din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi toată puterea noastră. Iubirea aproapelui, deşi socotită nu mai puţin însemnată, e totuşi prevăzută de porunca a doua, oarecum subordonată celei dintâi, un soi de consecinţă a ei (Mt 22, 39; Mc 12, 31; Lc 10, 27). Aşa apare la Matei, Marcu şi Luca („Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ figurează şi în Legea veche: Levitic 19, 18 – fugitiv). În pericopa Judecăţii viitoare însă, iubirea aproapelui nu numai că trece înaintea celeilalte, ba se şi înfăţişează ca singura avută în vedere. Read the rest of this entry »
dar de Crăciun, primit la comentarii
Nicolae Steinhardt – Opere complete:
http://fastupload.ro/9a0de9b187c344d7e4e41bb881b1810c.html
Crăciun Fericit!
FEMEIA GÂRBOVĂ
Din „Dăruind vei dobândi”
Nicolae Steinhardt
Editura Manastirii Rohia, 2006
FEMEIA GÂRBOVĂ
(Duminica a 27-a după Rusalii)
Ca şi altor pătimitori, Domnul, din proprie iniţiativă şi nesolicitat, îi vine în ajutor femeii gârbove pe care o află printre enoriaşii unei sinagogi într-o zi de sâmbătă. Din milă şi bunătate; întru mărirea lui Dumnezeu; ca să se vădească puterea Tatălui şi a Fiului. O vede, o cheamă, o vindecă – totul în pripă, cu iuţeala fulgerului. Textul istorisirii evanghelice nu-i mai puţin concis şi ritmat decât al celebrei scrisori prin care, din Orient, Cezar vestea senatului: veni, vedi, vici. Read the rest of this entry »
DESPRE MILĂ – La Duminica 20 dupa Rusalii
Din “Daruind vei dobandi”
Nicolae Steinhardt
Editura Manastirii Rohia
DESPRE MILĂ – La Duminica 20 dupa Rusalii
Luca 7, 11-17
În textul evanghelic de la Luca 7, 11-17 reţin cuvintele: „I s-a făcut milă de ea” şi mă opresc anume asupra substantivului milă.
E unul din termenii cei mai folosiţi în cuprinsul Sfintei Scripturi şi îndeosebi ale Noului Testament ca şi de altfel în ritualul Sfintei Liturghii şi al tuturor celorlalte slujbe şi ierurgii, constituind un soi de fond acustico-ideativ şi de refren al tuturor rugăciunilor publice şi particulare prin sintagma: „Doamne miluieşte”.
Şi nu-i oare vocabula aceasta elementul de temelie al rugăciunii inimii, cea mai intimă, caracteristică şi scumpă sufletului creştinului ortodox?
Prin substantivul milă şi verbul a milui intrăm aşadar în contact nemijlocit cu însuşi miezul credinţei noastre, cu adâncul ei cel mai tainic şi mai potrivnic unei explicitări facile. Iată, aici e nucleul incandescent.
Mila apare în Evanghelia Sfântului Apostol Matei la cap. 9, v. 13 şi 12, v. 7: „Milă voiesc iar nu jertfa” şi cutremurătoare consecinţă a declaraţiei acesteia este că Dumnezeu aşează mila pe care omul o dovedeşte aproapelui său mai presus chiar de cultul adus Divinităţii, (după cum şi la Judecata de Apoi – Matei 25, 31-47 – numai despre fapte milostivnice îl va întreba).
La cap. 15, 32 Domnul zice: „Milă îmi este de mulţime , iar la 20, 34 referatul motivează minunea făcută celor doi orbi invocând acelaşi simţământ: „Şi facându-I-se milă, Iisus s-a atins de ochii lor şi îndată au văzut”. Read the rest of this entry »
CURAJUL
Din „Dăruind vei dobândi”
Nicolae Steinhardt
Editura Manastirii Rohia, 2006
CURAJUL – Duminica a 23-a dupa Rusalii si Duminica Femeilor Mironosite[a treia dupa Pasti] si la Duminica a 6-a dupa Rusalii(vindecarea slăbănogului)
Este o prea rareori pomenită şi totuşi esenţială însuşire creştină. Poate că, îndată după virtuţile teologale, ocupă locul de frunte. Fără de curaj existenţa Bisericii nu ar fi de conceput. A fost nevoie, ca să ia fiinţă, de curajul întemeietorului ei; ca să dureze, de cel al discipolilor Săi.
Ni se vorbeşte de blândeţea Domnului, care e asemuit unui miel blând şi lipsit de glas. Metafora e îndreptăţită şi înduioşătoare. Read the rest of this entry »
ADMIRAŢIILE DOMNULUI: Cazul slăbănogului din Capernaum
Din “Daruind vei dobandi”
Nicolae Steinhardt
Editura Manastirii Rohia
ADMIRAŢIILE DOMNULUI
Domnul, de cele mai multe ori, acţionează (tămăduieşte ori redă viaţa) din milă (faţă de văduva din Nain, de femeia gârbovă, de omul cu mâna uscată, de-orbi, de leproşi, de tot soiul de bolnavi, demonizaţi ori suferinzi). Dar sunt – după cât îmi dau seama – în cuprinsul Evangheliilor şapte cazuri unde imboldul săvârşirii minunii nu-l constituie mila, ci un simţământ cu totul diferit (şi surprinzător), anume admiraţia! Admiraţia resimţită de Fiul lui Dumnezeu pentru o vremelnică şi firavă fiinţă omenească. Read the rest of this entry »
SFINŢI SI OAMENI IUBIŢI
Din “Daruind vei dobandi”
Nicolae Steinhardt
Editura Manastirii Rohia – 2006
SFINŢI SI OAMENI IUBIŢI
Părintele nostru Avraam (1), milostivnicul, pentru a fi îndrăznit să stea la tocmeală cu Dumnezeu şi să nu se fi ruşinat să tot stăruie – scena relatată la capitolul 18 al cărţii Facerii (versetele 23-33) e poate cea mai emoţionarită din întreg Vechiul Testa-ment.
Când Dumnezeu i-a vorbit lui Moise erau tunete şi fulgere şi nor des şi sunet de trâmbiţe foarte puternic. Iar când i-a vorbit lui Ilie fost-a adiere de vânt lin.
Cu Avraam însă pare a se tăifasui. Read the rest of this entry »
LEPĂDAREA DE HRISTOS
Din “Daruind vei dobandi”
Nicolae Steinhardt
Editura Manastirii Rohia – 2006
LEPĂDAREA DE HRISTOS
– cuvânt de învăţătură, asa cum a fost rostit în biserica mănăstirii Rohia
în duminica întâia după Pogorârea Sfântului Duh (1987) –
Aşa cum îmi e obiceiul şi potrivit firii mele vă voi vorbi şi cum foarte deschis şi pe şleau. Şi aceasta cu atât mai vârtos cu cât şi textul evanghelic al zilei nu e ticluit din cuvinte amabile, mângâitoare şi sfioase, ci este şi el redactat cu vorbe dure şi foarte pe şleau.
Socotesc că e mai bine să citim din nou împreună textul evanghelic aflat, în Evanghelia Sfântului Apostol Matei capitolul 10, versetele 32-33 şi 37-39: Read the rest of this entry »
El nu dă aforisme şi pilde, ci carne şi sânge, chin şi deznădejde
Din „Jurnalul fericirii”
Nicolae Steinhardt
— În mai toate celulele, una din încuietoarele predilecte este discutarea cuvintelor rostite de Mântuitorul pe cruce: Eli, Eli, lama sabahtani?
De vreme ce Hristos a putut spune: Dumnezeule de ce m-ai părăsit înseamnă că a fost om şi el, nu Dumnezeu. Panait Cerna: „ai gemut şi tu când fierul te pătrunse.”
Argumentul acesta îl socotesc întru totul neîntemeiat, iar din cuvintele de pe cruce deduc, dimpotrivă, proba absolută a validităţii răstignirii.
REFLECŢII DESPRE MOARTE
Din „Dăruind vei dobândi”
Nicolae Steinhardt
Editura Manastirii Rohia, 2006
poate fi cumparata de AICI
REFLECŢII DESPRE MOARTE
“Nu-mi este frică de moarte”” , iată o propoziţie care gândesc că trebuie primită cu multă rezervă, chiar atunci când nu o bănuim a fi fost rostită fără de bună credinţă. Despărţirea sufletului de trup nu-i chiar lesnicioasă şi de două parale. „Amarnic îi este sufletului meu să iasă din acest ticălos şi spurcat trup al meu”, aflăm scris în Rugăciunea pe patul de moarte. Se produce între suflet şi corp o comuniune, o sudură şi nu-i de mirare ori de ruşine că scindarea lor iscă o angoasă. Read the rest of this entry »
