Din „Daruind vei dobandi”, Ed. Humanitas, pag 396
Să nu ne înşelăm gândind că deoarece nu ni se iveşte prilej de mucenicie nu avem cum să-L mărturisim şi slăvim pe Domnul nostru, Care-i prezent nu numai în cer şi în iad, în slava cerului ori în adâncurile marii, ci şi în fiecare clipă şi la orice pas al vieţii celei mai obişnuite. Gestul Veronicăi, măscăriciul de la Notre Dame, banalul zâmbet al omului de bunăvoire, vorbuliţa caldă spusă omului necăjit ajung spre a ne convinge că suntem neîncetat îmbiaţi cu posibilitatea de a ne recunoaşte şi vădi ucenici feluriţi şi neabătuţi ai lui Iisus Hristos.
Natalia
18 ianuarie 2008 at 20:32
Ma bucur mult ca v-am descoperit, mi-ati facut o pofta grozava de a-l reciti pe parintele… V-am pus si la mine in lista, o sa va vizitez. Multumesc!