N. Steinhard – detinutul nr. 13/1960

România literară, Nr. 36 / 8 septembrie 2006

N. Steinhard

Ioana Diaconescu

N. Steinhard – detinutul nr. 13/1960

„Un element dusmanos al regimului democrat-popular”

La 10 februarie 1960 procurorul militar confirma concluziile de învinuire si dispunea trimiterea în judecata sub stare de arest a învinuitilor (printre altii): Pillat Constantin, Noica Constantin, Steinhardt Nicu Aurelian, Iordache Nicolae zis Vladimir Streinu, George Sergiu Al., Paleologu Alexandru. Grupul numara cu totul 23 de persoane.

Anchetatorul penal de securitate constata: „Organele M.A.I. au arestat un grup de elemente contrarevolutionare care sub conducerea lui C. Noica si Constantin Pillat au desfasurat vreme îndelungata o intensa activitate contra puterii populare […] calomniind revolutia populara si marxismul”.

Acuzele strigatoare la cer nu înceteaza sa curga în aceasta încheiere de proces. Nume sonore ale culturii românesti se întîlneau în acele vremi de restriste în cenacluri si întruniri literare pentru schimbul de idei atît de necesar mintii lor creatoare; din acest motiv au fost crunt pedepsiti si înfierati prin etichetarile vremii, haituiti si hartuiti ca niste tîlhari la drumul mare.

Pentru regimul comunist cartile comentate erau „scrieri dusmanoase”, „fenomenologia spiritului a lui Hegel” era alcatuita din „teze fasciste si revizioniste„, Emil Cioran si Mircea Eliade scriind „unelteau prin toate posibilitatile si mijloacele împotriva R.P.R., pusi în slujba serviciilor de spionaj imperialiste”. Intrunirile literare din casa lui V. Voiculescu sau Barbu Slatineanu erau socotite „discutii cu caracter profund dusmanos la adresa R.P.R. calomniind si ponegrind literatura realist-socialista si regimul democrat-popular.” Asupra tuturor plana vesnica acuza de legionarism pentru încadrarea politica.

In ce-l priveste pe N. Steinhardt, în concluziile de învinuire din 10 februarie 1960, conform Dosarului Fond Penal 336 volumul 3 A.C.N.S.A.S., era numit „element dusmanos regimului democrat-popular din tara noastra, aparator al fostului regim burghezo-mosieresc; el nu s-a dat în laturi nici un moment de a actiona împotriva noii orînduiri sociale si de stat din R.P.R. A participat activ la discutii dusmanoase (cititi: întruniri literare, n.n.)”.

Sentinta suna cavernos: „Faptele lui se califica: crima de uneltire contra ordinii sociale prevazuta si pedepsita de articolul 209 pct. 2 din C.P. (codul penal – n.n.), deoarece împreuna cu altii s-au (sic!) întrunit în repetate rînduri în perioada anilor 1945-1958, în mod clandestin si organizat în diferite locuri unde au purtat numeroase discutii cu caracter dusmanos si defaimator la adresa regimului democrat popular din R.P.R., de a redacta, multiplica si difuza scrieri cu continut contrarevolutionar de a fi propovaduit în permanenta ideea schimbarii orînduirii sociale de stat din R.P.R.”

Anchetarea lui N. Steinhardt însumeaza în acte, conform dosarului 336/P volumul 3 interogatorii din 31 decembrie 1959, 1, 6, 11 si 12 ianuarie 1960 la filele 273, 276, 278. Este acuzat, în concluziile referatului de ancheta, ca a „participat […] la popularizarea scrierilor dusmanoase ale fugarilor Cioran Emil si Eliade Mircea.” Anchetatorul penal de securitate insista asupra termenului „infractional”în cazul Noica: „legaturi infractionale’ si „activitate infractionala”.

La fila 268 a dosarului P/336 volumul 3 aflam „Ordonanta de perchezitie domiciliara” emisa de M.A.I.- Directia anchete penale – din 4 ianuarie 1960, data arestarii inculpatului. Documente importante mai sunt la fila 266: „Ordonanta de retinere a numitului N. Steinhardt vinovat de savîrsirea infractiunii de uneltire contra ordinei sociale”, „Ordonanta de aplicare a sechestrului asigurator din oficiu si confiscarea averii” de la fila 271 si, în sfîrsit, Mandatul de arestare preventiva din 4 ianuarie 1960, de la fila 267, prin care anchetatorul penal de securitate „pune în vedere sefului arestului sa-l primeasca si sa-l conduca pe Steinhardt Nicu Aurelian la arestul M.A.I.”

Ordonanta de punere sub învinuire din 8 ianuarie 1960 (aflata la fila 312 a aceluiasi dosar) care incrimina, pe rînd, tot grupul de intelectuali este emisa în urma constatarii anchetatorului penal de securitate a faptului ca inculpatul „adopta o atitudine ostila formei de guvernamînt din R.P.R., ca în 1954 si-a reluat legaturile cu C. Noica si prin intermediul acestuia a intrat în legatura cu fugarul Paleologu […] alaturi de care a început sa desfasoare o activitate contrarevolutionara”. Cititi: literara.

Invinuirile defaimatoare continua în aceasta ordonanta: „Tot în scop de propaganda si subminare a orînduirii sociale si de stat din R.P.R., N. Steinhardt în întelegere cu Noica Constantin […] a transmis pe cai ilegale în occident fugarilor Emil Cioran si M. Eliade scrierile contrarevolutionare ale lui C. Noica Povestiri din Hegel si Raspuns unui prieten îndepartat […] si împreuna cu ceilalti au reusit, pîna la arestarea lui Noica si a restului de elemente din grup sa angreneze la activitatea subversiva mai multe persoane ostile regimului apartinînd fostei clase exploatatoare […]”.

*

*     *

Dosarul de penitenciar al lui N. Steinhardt (laolalta cu alte dosare de penitenciar ale „elementelor” grupului Noica-Pillat) se afla în volumul 14 al Dosarului P/336 ACNSAS.

La fila 141 aflam, pe coperta acestui dosar, locul internarii: UM 0123/H – 299/1961 (ultimele cifre însemnînd numarul matricol). Tot pe aceasta coperta mai aflam unde a mai fost întemnitat:

Jilava 13/5 – 3 – 1960

Gherla 26/962

Fila 145 ne supune atentiei Fisa medicala pentru detinuti completata la 10.06.1960, fisa ce releva aspecte ce dovedesc gradul deficitar biologic în care se afla detinutul înca din primele luni de închisoare. Ajunsi în acest loc este momentul sa punctez unele aspecte ce pot explica starea precara a sanatatii celor mai multi intelectuali care, dupa 1947, dati afara din diverse activitati care nu mai erau „pe linie” si datorita atitudinii lor de „nealiniere” la noile cerinte, sunt nevoiti (ca si N. Steinhardt) sa se angajeze în diverse întreprinderi prestînd munca necalificata astfel încît venitul neîndestulator sa nu le permita un trai decent. Bolile îsi fac repede aparitia, pe primul lor tuberculoza face ravagii (în cazurile Mircea Vulcanescu si Vladimir Streinu atacînd în forta si grabind decesul), bolile cronice se instaleaza din plin si pentru totdeauna. In cazul intelectualilor, si nu numai, exterminarea începe înainte de închisori. Saracia si foamea, lipsa unei vieti în care macar strictul necesar sa le fie asigurat, grabesc adesea un final precedat de maladii cronice, maladii cu care acestia intra în închisorile comuniste ca si în cazul N. Steinhardt. Fisa medicala pentru detinuti completata la 10.06.1960, cuprinde urmatoarele date: Antecedente personale:

Dizenterie 1961 (!)

(indescifrabil) extrem stîng în 1952 (cu probabilitate T.B.C)

T.B.C. intestinal din 1954 – spitalizat, tratat cu HIN, Strepto (streptomicina, n.n.),  2 ani;

Aparatul digestiv – Epigastru dureros la palpare si întreg colonul. Scaune diareice cu mucozitati si striuri sangvinolente.

Congestie pulmonara 1955.

Concluzii

T.B.C. intestinal

Aptitudinea de munca: inapt de munca.

Pe verso (tot fila 145 Dosar P/336 vol 14 ACNSAS) citim:

Diagnostic: Distrofie – 53 kg. în 1960 si 1961 la înaltimea de 1,71 m.

T.B.C. intestinal

Distrofie – 51 kg. în 1962.

Distrofie – 50 kg. în 1963.

Enterocolita cu distrofie – ameteli – lipotimie.

Distrofie – 45 kg. tot în 1963.

Enterocolita cronica cu debilitate fizica – în 1964.

Reumatism cronic deformant.

Desi în concluziile fisei medicale pentru detinuti Steinhardt Nicu Aurelian figura ca „inapt de munca” – lucru stabilit de medicul închisorii – fila 150 a dosarului cuprinde o Fisa de zile muncite a condamnatului Steinhardt O. Nicu Aurelian din 1964 care atesta ca, în lunile aprilie si mai ale acelui an, în culmea debilitatii fizice, a fost obligat sa execute 19 zile munca din categoria III; pe aceeasi linie figureaza si documentul de la fila 148 – Fisa de pontaj (din 15.05.1964) pentru munci de deservire din Penitenciarul Gherla:

Denumirea muncii prestate: deservire

Locul de munca: Celularul I

Fara comentarii…

*

*    *

Mai departe documentele pastreaza în ele, nevazut dar simtit, un crescendo, pîna la insuportabil, al bolilor fizice gata sa darîme fiinta biologica. Incercarile sunt peste masura de suportat, am zice noi astazi. Dar sa lasam documentele sa vorbeasca. Fila 154 a volumului 14 din dosarul 336/P ACNSAS (din dosarul de penitenciar N. Stenhardt) reprezinta o adresa a Penitenciarului Jilava din 7 februarie 1962 catre Procuratura Militara Bucuresti: „Alaturat înaintam declaratia de refuz de hrana ce priveste pe detinutul c.r. (contra revolutionar – n.n.) Steinhardt Nicu Aurelian nascut la 29 iulie 1912 fiul lui Oscar si Antoaneta prin care declara refuzul de hrana pentru faptul ca el sustine ca a fost bolnav de TBC, iar din alaturatul referat medical în urma controlului facut nu rezulta acest lucru.”

Conform documentelor pe care le-am reprodus mai sus este evidenta tocmai invazia tuberculozei si asupra plamînilor si asupra tubului digestiv  cu reveniri acute în repetate rînduri. De data aceasta medicii infirmau diagnosticele de pe fisa medicala pentru detinuti, cu dezinvoltura, fiindca asa se cerea „mai sus”, fiindca, statistic, închisoarea comunista trebuia sa-si dovedeasca „rostul” reparator, vindecator. Cel ce iesea de acolo, daca mai iesea, trebuia sa fie un „om nou”, si spiritual si trupeste, gata de participare la constructia comunismului.

In sfîrsit, se poate deduce între documente, ca detinutul Steinhardt Nicu Aurelian a fost „convins” de cadrele închisorii sa renunte la refuzul de hrana. Procuratura Militara Bucuresti primeste la 15 februarie 1962 o noua adresa a Penitenciarului Jilava: „Alaturat înaintam declaratia de încetare a refuzului de hrana ce priveste pe detinutul c.r. Steinhardt Nicu Aurelian prin care a încetat refuzul de hrana începînd cu data de 14.02.1962″.

Acte importante mai timpurii aflam spre finalul acestui dosar de penitenciar, asezate destul de neglijent într-o dezordine indiferenta de o mîna a unui lucrator al Securitatii. Si totusi, asa cum sunt asezate, firul destinului are si de aceasta data ceva de spus. Aflam aici primul document al încarcerarii lui N. Steinhardt, la fila 166: „M.A.I. – Serviciul penitenciarelor/ Penitenciarul Jilava/ nr. 4402/1960, Carcera 13/1960 – Catre Directia Generala a Militiei/ Serviciul evidentei operative – Va înaintam fisa de încarcerare a numitului Steinhardt Nicu Aurelian […] depus în baza mandatului de arestare nr. 151/1960 emis de T.M. (Tribunalul Militar – n.n.) Regiunea a II-a Militara […].

Pedeapsa începe la  4.01.1960 si expira la 31.12.1971.

Fila 163 pastreaza actul nr. 2175 din 24 aprilie 1961 emis de Penitenciarul Gherla. El reprezinta o Foaie de transferare (pentru uzul vagoanelor penitenciare): „Detinutul Steinhardt Nicu Aurelian – nr. matricol 13/1960 de profesiune avocat condamnat la 12 ani pentru faptul de uneltire […] se transfera la penitenciarul Jilava pentru a fi pus la dispozitia M.A.I. – U.M. nr. 0123/a.”

In fine, fila 168 contine Mandat de executare a pedepsei nr. 151/60 din 14.04.1960, din care reproduc condamnarea:

„Numitul Steinhardt Nicu Aurelian […] a fost condamnat la 12 (doisprezece) ani munca silnica pentru infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 209 […] deoarece împreuna cu altii a desfasurat activitate de propaganda si agitatie pentru schimbarea ordinei sociale existente în stat atît prin discutii purtate cu ocazia întrunirilor organizate în mod clandestin cît si prin scrierile cu continut contrarevolutionar redactate de Noica C. si Pillat C. pe care le-a comentat dusmanos la adresa regimului.”

Gratiat la 3 martie 1964 prin decretul 411/64, N. Steinhardt, botezat la 15 martie 1960 la Jilava în celula 18 sectia II de catre parintele Mina si eliberat în august 1964, îsi desavîrseste botezul prin mir – ungere la biserica Schitul Darvari, pentru ca în 1973 sa înceapa pelerinajele la Manastirea Rohia. Pe 16 august 1980 se calugareste. Se stinge din viata la 29 martie 1989; reusise, dupa eliberarea lui din închisoare, sa dea un sens neasteptat unei vieti puse în slujba, mai cu seama, culturii si oamenilor ei. Acolo, în celula 18 de pe sectia II, la Jilava, începînd cu 15 martie 1960, a început desavîrsirea lui spirituala si s-a ivit adevarata cale a vietii lui pe care a urmat-o neabatut pîna la capat.