din „Jurnalul fericirii”
Val. Gl. mă duce pe motocicleta lui cu ataş la Răşinari.
Splendoarea satului acestuia românesc întreg construit din piatră, ca acelea săseşti, cu aceleaşi porţi uriaşe, acelaşi aspect de putere, belşug şi înstărire. Septembrie 14, ziua Crucii. Mergem la biserică, apoi la mormântul lui Şaguna şi la casa lui Goga. Sunt fotografiat în faţa casei lui Goga; sărut zidul casei. Nu-s ridicol? şi melodramatic? Oi fi, dar, covârşit de frumuseţea locului şi de dragoste, fac ce-mi vine a face, nu-mi pasă de ce s-ar putea spune. Măcar atât drept avem pe acest pământ, să nu ne sinchisim, când suntem fericiţi, de părerea celorlalţi.
Apoi, de la Răşinari, o întindem pe Valea Stezii până la Curmătură.
O fotografie o trimit la Paris, Monicăi L. şi lui Virgil I., or râde oare şi ei?
Părintele Nicolae Steinhardt 
Valentin Gligor
16 aprilie 2008 at 19:22
Intr-adevar am fost fericiti in acea zi splendida de 14 septembrie 1970. Au trecut multi ani de-atunci . . . am imbatranit . . . O vie amintire inca a minunatelor clipe petrecute impreuna si o lacrima pentru bunul prieten, N. Steinhardt.